Plantarea pomilor

Alegerea terenului

Pomii fructiferi se pot planta până la altitudinea de 1.500 m, unde se adaptează bine arbuştii fructiferi.

Pentru o plantare reuşită terenul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

-să fie plan sau să aibă o pantă uşoară de până la 10%;

-terenurile cu pante de peste 10% şi până la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic şi nectarin;

-solurile uşoare, nisipo-lutoase şi luto-nisipoase sunt favorabile pentru cultura căpşunului;

-solurile lutoase şi luto-argiloase nu sunt favorabile pentru cultura pomilor;

-cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, bogate în humus, solurile brun-roşcate de pădure;

-solul trebuie să corespundă cerinţelor argofitotehnice ale speciei ce urmează a fi plantată;

-pe solurile mai puţin fertile, se recomandă utilzarea unei culturi premergătoare (lucerna) care fertilizează natural terenul;

-să fie permeabile, pentru a se evita băltirea apei;

-pânza de apă freatică trebuie să se afle la peste 2-3 m adâncime;

-se vor evita terenurile puternic înierbate;

-reacţia solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 5-8;

-terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N- S; se vor evita expoziţiile nordice;

-nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenţi de aer, precum şi zonele cu frecvente îngheţuri târzii de primăvară;

sursele permanente de apă pentru udarea pomilor şi pentru tratamente fitosanitare să nu fie poluate;

în zonele cu frecvenţă mare a vânturilor sunt obligatorii perdelele de protecţie cu arbori înalţi (stejar, frasin, arţar, salcâm) sau chiar cu alun.

Zonarea speciilor pomicole

zonarea se va face în funcţie de pretenţiile fiecărei specii şi chiar a soiurilor faţă de lumină şi căldură, precum şi de rezistenţa la geruri, oscilaţii de temperatură şi alte accidente climatice;

specile: măr, păr, gutui, prun, cireş, vişin, se pot cultiva în zona dealurilor subcarpatice;

în zonele calde de câmpie, se vor planta mai ales: cais, piersic, nectarin, migdal, fără a exclude celelalte specii;

în zonele înalte şi reci se pot cultiva doar arbuştii fructiferi;

deşi în cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomandă folosirea a cel puţin 2-3 soiuri, pentru o mai bună polenizare;

este recomandat ca soiurile să fie amplasate în funcţie de epoca de coacere, astfel încât să fie uşurate tratamentele fitosanitare, irigarea şi recoltarea.

Epoca de plantare

optimă este plantarea în toamnă, începând cu 15 octombrie şi până la venirea primului îngheţ; există avantajul că prinderea este sigură, deoarece există în sol umiditate suficientă; în perioada de iarnă rănile de pe rădăcini au timp suficent să se cicatrizeze, emiţând noi perişori absorbanţi, care permit reluarea vegetaţiei primăvara timpuriu; pomii plantaţi în această perioadă se vorproteja în mod obligatoriu de rozătoare;

plantarea de primăvară este recomandată a se efectua înainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind condiţionată de udările repetate, ce devin absolut obligatorii în perioada de secetă;

se mai pot planta pomi şi în "ferestrele iernii", cu condiţia ca temperaturile din timpul plantării să nu scadă sub 0°C.

Procurarea materialului săditor

este indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului;

pomii cumpăraţi se vor transporta direct în gospodărie, menţinând rădăcinile protejate de contactul cu aerul, de căldură sau curent, pentru a nu se deshidrata; în funcţie de data când are loc plantatul, pomii se pot ţine în beciuri, cu umiditate corectată prin udarea rădăcinilor;

pentru păstrarea un timp mai îndelungat, pomii se vor stratifica în şanţuri sau gropi adânci de 30-40 cm, cu lăţimea de 30-50 cm, făcute la adăpostul clădirilor, în scopul protecţiei pomilor;

materialul săditor se va aşeza în picioare, în legături, cu etichetă, şi se va acoperi pe rădăcini şi pe 20-30 cm din tulpină cu nisip sau pământ bine mărunţit;

se mai pot păstra pomii în spaţii cu atmosferă controlată, plantaţi individual în containere sau pungi de plastic cu amestec de pământ;

Cum trebuie să arate un pom corespunzător pentru plantare

să aibă 1-2 ani, şi o înălţime de peste Im;

rădăcinile principale să fie sănătoase, de peste 20-30 cm, iar în cazul pomilor altoiţi pe portaltoi vegetativi să fie cu un smoc de rădăcini subţiri;

tulpina şi rădăcina nu trebuie să fie deshidratate sau cu răni;

la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie să fie deja formată.