Actualmente in lume se cultiva sute de specii de legume, multe din ele preluate din flora spontana pentru calitatile nutritive deosebite, pretentiile mai mici fata de factorii de vegetatie si rezistenta sporita la boli si daunatori, care permit aplicarea unor tehnologii nepoluante.
Comparativ cu aceasta varietate sortimentala, in tara noastra se cultiva frecvent aproximativ 70 de specii si varietati. Asadar, numeroase alte legume cu valoare nutrivita si economica ridicata nu se cunosc sau sunt raspandite pe suprafete mici din lipsa necunoasterii acestor produse.
Argumentul principal al diversificarii sortimentului actual il constituie importanta alimentara a unor specii mai putin cultivate, continutul biochimic al acestora completand rolul legumelor in dietele rationale care prevad limitarea consumului de alimente de natura animala, bogate in grasimi, in favoarea vegetalelor ca sursa nelimitata de vitamine, saruri minerale, acizi organici, substante nutrivite cu rol plastic, energetic si biocatalizator.
Concluziile relativ recente ale cercetarii in domeniul alimentatiei au evidentiat continutul deosebit in vitamine si saruri minerale al unor legume mai putin cultivate.
Astfel, sparanghelul contine vitaminele A, B, C, potasiu, clor, sulf; anghinarea si cardonul sunt bogate in vitaminele B, C, precum si Fosfor, Fier si Calciu; varza de Bruxelles, varza chinezeasca si conopida broccoli contin vitaminele A, C, tiamina, riboflavina, calciu, fosfor, fier etc.
Numeroase legume din grupa verdeturilor se consuma crude, in salate (untisorul, papadia, cicoarea de gradina si cea de Bruxelles, varza de frunze, varza chinezeasca, telina cu petiol, sfecla de frunze etc., asigurand utilizarea integrala a vitaminelor si a clorofilei care, mai putin stiut, are importante proprietati antianemice si plastice.
O grupa insemnata din aceste legume mai putin cultivate o reprezinta plantele aromatice care poate fi completata cu plante provenite din flora spontana si care prin continutul in uleiuri eterice sunt folosite drept condimente (asmatuiul, rucola, maghiranul, isopul, cresonul, salvia, tarhonul, melissa si altele).
Numeroase legume au si proprietati medicinale
Actiunea de vindecare a fost atestata pe baza analizalor de laborator si se datoreaza prezentei in diferite organe ale plantelor a unor principii active recunoscute. Ceapa, usturoiul, hreanul contin substante "fitoncide" cu efect bactericid (omoara microbii), legumele din grupa verzei, in special broccoli, contin substante cu efect anticancerigen.
In ultima vreme se subliniaza efectul terapeutic al fibrelor intestinale, caracteristice reziduurilor digestiei si impiedicarea absorbtiei multor substante nocive.
Alaturi de alte plante, aceste legume mai putin cunoscute (scortonera, barba caprei, batatul, bassela, spanacul de Noua Zeelanda, ceapa esalota etc.) sunt elemente vitale intr-o alimentatie rationala, deoarece, prin compozitia lor biochimica, stimuleaza toate functiile organismului, cresc rezistenta la efort, au efecte medicinale.
Extinderea in cultura a legumelor mai putin raspandite prezinta si numeroase avantaje economice. Astfel, cultivand specii cu perioada de vegetatie mai scurta si mai rezistenta la frig se pot efectua culturi succesive, realizandu-se o mai buna esalonare a recoltarii si valorificarii productiei; unele legume mai rezistente la boli si daunatori permit reducerea consumului de pesticide si, in final, obtinerea unor produse nepoluate.
Avantajele acestor culturi
Punem pe primul plan valoarea nutrivita importanta a legumelor si plantelor aromatice prezentate.
Punem pe primul plan valoarea nutrivita importanta a legumelor si plantelor aromatice prezentate.
Multe dintre aceste plante legumicole reprezinta materii prime valoroase pentru industria alimentara si farmaceutica si pot fi valorificate la export.
Sunt foarte solicitate de catre consumatorii avizati.
Legumele rare se valorifica la preturi superioare.
Sunt foarte solicitate de catre consumatorii avizati.
Legumele rare se valorifica la preturi superioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu