Particularitatile culturii piersicului
Udarea
Piersicii sunt sensibili la deshidratare astfel ca, dupa ce au fost adusi de la pepiniera se tin cateva ore cu radacina in apa, dupa cre se planteaza in pamant umed. Odata ce au pierdut multa apa se vor prinde mai greu.Udarea este o alta operatiune importanta, obligatorie mai ales in zonele si anii secetosi. Se fac circa 4-5 udaro: inainte de inflorire, in perioada intaririi samburelui, in momentul in care fructele au inceput sa se coca si inca 1-2 udari dupa recoltare.
Este bine sa uzi piersicii cu multa apa insa in asa fel incat apa sa nu se balteasca, ci sa se infiltreze in cateva ore. Pentru acest lucru poti apela la executarea unor mici santuri circulare in jurul trunchiului, pe care sa le astupi dupa udare cu pamant maruntit si uscat.
Taierea lastarilor
Formarea coroanei dureaza intre 2 si 4 ani , in functie de soi. In cursul unei veri lastarii cresc circa 80-120 cm astfel ca este nevoie de lucrari de rarire, ciupire, inlaturare a lastarilor gemeni, intrucat in lipsa acestora coroana se indeseste mai bine.Dupa ce piersicii incep sa rodeasca este recomandat sa se execute in fiecare an taieri de rodire. In absenta lor, pomii se vor epuiza si se vor usca inainte de vreme iar fructele rezultate vor fi de calitate slaba.
Rarirea fructelor
Rarirea fructelor este o alta lucrare absolut necesara. Aceasta se face la 10-15 cm pentru soiurile timpurii si la 15-20 cm la cele ce se coc mai tarziu, care au fructul mai mare.Recoltarea fructelor se face cand intra in parga pentru ca acestea se mai coc intre timp. De regula fructele se recolteaza in 2-3 reprize.
Piersicul depinde în foarte mare măsură de condiţiile de
mediu şi de sol. Astfel, în zonele cu ierni grele, precum şi în anii cu
îngheţuri târzii de primăvară sau cu amplitudini mari de temperatură în
timpul verii, vegetaţia acestei specii este influenţată negativ
De asemenea, în solurile grele, umede, expuse curenţilor reci, piersicul suferă, devenind mai sensibil la atacul diverşilor agenţi fitopatogeni. Din aceste considerente se va evita amplasarea plantaţiilor în zonele cu ierni geroase, în terenuri argiloase sau cu subsol impermeabil, ci mai degrabă pe solurile nisipo-argiloase.
Protecţia materialului săditor
Pentru a avea plantaţii de piersic sănătoase se impune, în primul rând, acordarea unei atenţii deosebite producerii materialului săditor. În acest scop, pepinierele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 500 m de plantaţiile de piersic, cais, prun. Se va pune apoi mare accent pe măsurile de prevenire a infecţiilor cu virusuri prin:
- efectuarea, toamna şi primăvara, a controlului pentru depistarea şi distrugerea puieţilor infectaţi;
- recoltarea ramurilor altoi numai de la pomi liberi de virusuri;
- stropirea cu regularitate a pomilor în vederea combaterii afidelor şi a altor insecte sugătoare, care ar putea transmite diferite virusuri;
- distrugerea exemplarelor de sâmburoase sălbatice din apropierea pepinierelor şi a livezilor de piersic;
- respectarea riguroasă a regulilor de carantină.
Tehnologia de cultură, aplicată ca la carte
În asigurarea sănătăţii plantaţiilor de piersic un rol covârşitor îl are tehnologia de cultură. În acest scop se recomandă ca arăturile, administrarea îngrăşămintelor, precum şi tăierile de formare şi de rodire să fie efectuate în aşa fel încât să nu ducă la debilitarea pomilor şi, deci, la sensibilizarea faţă de boli şi dăunători.
Măsurile de igienă culturală se vor aplica cu rigurozitate, una dintre operaţii fiind tăierea şi arderea ramurilor uscate sau cu plăgi produse de diverse ciuperci. Rănile provenite din tăieri se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% după care se ung cu mastic. Primăvara, fructele mumifiate rămase în pomi sau căzute pe sol se vor strânge şi se vor arde, iar frunzele căzute vor fi introduse sub brazdă prin arătură.
Tratamente fitosanitare
Un rol principal în combaterea bolilor îl au tratamentele fitosanitare.
Încă din toamnă, după căderea frunzelor (mijlocul lunii noiembrie) până la umflarea mugurilor în martie, piersicul se va stropi de două ori cu zeamă bordeleză 2%. Tratamentele se aplică în zile fără vânt cu temperaturi peste 3 °C.
În perioada dezmuguritului, până la scuturarea petalelor (umflarea mugurilor de rod, buton roz, înflorit, scuturarea petalelor) se execută 3-4 tratamente pentru prevenirea infecţiilor produse de Taphrina deformans (băşicarea frunzelor de piersic), Stigmina carpophila, Sphaerotheca pannosa var. persicae (făinarea) ş.a. În acest scop se pot folosi următoarele produse: zeamă bordeleză 1,5% , Dithane M-45 în concentraţie de 0,25%, Captadin 50PU - 0,25%, Ziradin 0,3%.
În perioada dezvoltării fructelor, din luna mai până în luna iulie, se vor efectua 3-4 tratamente pentru combaterea aceloraşi boli cu produsele menţionate în tabel.
La intrarea în pârgă a fructelor se aplică un tratament de protecţie, cu cel puţin 10 zile înainte de recoltare, folosind Captadin 0,2% sau Dithane M-45 - 0,25 + Karathan 0,1%. În general, tratamentele chimice se aplică diferenţiat, în funcţie de prezenţa în plantaţii a agenţilor fitopatogeni, de condiţiile de mediu şi de rezistenţa soiurilor la boli.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi de combatere depinde de aplicarea lor la
momentul optim, de folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului.
Pentru o combatere cât mai corespunzătoare a bolilor şi dăunătorilor la piersic se recomandă complexul de tratamente prezentat în tabel.
MĂSURI DE IGIENĂ CULTURALĂ
În cadrul strategiei de protecţie a piersicului, măsurile agrotehnice, mai ales igiena culturală a plantaţiilor, au un rol foarte important. Menţinerea stării fitosanitare bune a plantaţiilor de piersic prevede:
- tăierea şi arderea ramurilor cu scurgeri de gome, a celor uscate, cu leziuni, cancere, operaţie urmată de dezinfectarea şi acoperirea tăieturilor cu mastic;
- strângerea şi arderea fructelor mumifiate;
- răzuirea scoarţei pomilor şi arderea deşeurilor în vederea micşorării rezervei biologice a dăunătorilor ce iernează sub scoarţă;
- tăierea şi arderea drajonilor;
- arătura de toamnă şi desfundatul la cazma pentru distrugerea dăunătorilor ce iernează în sol.
De asemenea, în solurile grele, umede, expuse curenţilor reci, piersicul suferă, devenind mai sensibil la atacul diverşilor agenţi fitopatogeni. Din aceste considerente se va evita amplasarea plantaţiilor în zonele cu ierni geroase, în terenuri argiloase sau cu subsol impermeabil, ci mai degrabă pe solurile nisipo-argiloase.
Protecţia materialului săditor
Pentru a avea plantaţii de piersic sănătoase se impune, în primul rând, acordarea unei atenţii deosebite producerii materialului săditor. În acest scop, pepinierele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 500 m de plantaţiile de piersic, cais, prun. Se va pune apoi mare accent pe măsurile de prevenire a infecţiilor cu virusuri prin:
- efectuarea, toamna şi primăvara, a controlului pentru depistarea şi distrugerea puieţilor infectaţi;
- recoltarea ramurilor altoi numai de la pomi liberi de virusuri;
- stropirea cu regularitate a pomilor în vederea combaterii afidelor şi a altor insecte sugătoare, care ar putea transmite diferite virusuri;
- distrugerea exemplarelor de sâmburoase sălbatice din apropierea pepinierelor şi a livezilor de piersic;
- respectarea riguroasă a regulilor de carantină.
Tehnologia de cultură, aplicată ca la carte
În asigurarea sănătăţii plantaţiilor de piersic un rol covârşitor îl are tehnologia de cultură. În acest scop se recomandă ca arăturile, administrarea îngrăşămintelor, precum şi tăierile de formare şi de rodire să fie efectuate în aşa fel încât să nu ducă la debilitarea pomilor şi, deci, la sensibilizarea faţă de boli şi dăunători.
Măsurile de igienă culturală se vor aplica cu rigurozitate, una dintre operaţii fiind tăierea şi arderea ramurilor uscate sau cu plăgi produse de diverse ciuperci. Rănile provenite din tăieri se vor dezinfecta cu sulfat de cupru 1% după care se ung cu mastic. Primăvara, fructele mumifiate rămase în pomi sau căzute pe sol se vor strânge şi se vor arde, iar frunzele căzute vor fi introduse sub brazdă prin arătură.
Tratamente fitosanitare
Un rol principal în combaterea bolilor îl au tratamentele fitosanitare.
Încă din toamnă, după căderea frunzelor (mijlocul lunii noiembrie) până la umflarea mugurilor în martie, piersicul se va stropi de două ori cu zeamă bordeleză 2%. Tratamentele se aplică în zile fără vânt cu temperaturi peste 3 °C.
În perioada dezmuguritului, până la scuturarea petalelor (umflarea mugurilor de rod, buton roz, înflorit, scuturarea petalelor) se execută 3-4 tratamente pentru prevenirea infecţiilor produse de Taphrina deformans (băşicarea frunzelor de piersic), Stigmina carpophila, Sphaerotheca pannosa var. persicae (făinarea) ş.a. În acest scop se pot folosi următoarele produse: zeamă bordeleză 1,5% , Dithane M-45 în concentraţie de 0,25%, Captadin 50PU - 0,25%, Ziradin 0,3%.
În perioada dezvoltării fructelor, din luna mai până în luna iulie, se vor efectua 3-4 tratamente pentru combaterea aceloraşi boli cu produsele menţionate în tabel.
La intrarea în pârgă a fructelor se aplică un tratament de protecţie, cu cel puţin 10 zile înainte de recoltare, folosind Captadin 0,2% sau Dithane M-45 - 0,25 + Karathan 0,1%. În general, tratamentele chimice se aplică diferenţiat, în funcţie de prezenţa în plantaţii a agenţilor fitopatogeni, de condiţiile de mediu şi de rezistenţa soiurilor la boli.
Eficacitatea tratamentelor de prevenire şi de combatere depinde de aplicarea lor la
momentul optim, de folosirea celor mai bune produse şi de corectitudinea tratamentului.
Pentru o combatere cât mai corespunzătoare a bolilor şi dăunătorilor la piersic se recomandă complexul de tratamente prezentat în tabel.
MĂSURI DE IGIENĂ CULTURALĂ
În cadrul strategiei de protecţie a piersicului, măsurile agrotehnice, mai ales igiena culturală a plantaţiilor, au un rol foarte important. Menţinerea stării fitosanitare bune a plantaţiilor de piersic prevede:
- tăierea şi arderea ramurilor cu scurgeri de gome, a celor uscate, cu leziuni, cancere, operaţie urmată de dezinfectarea şi acoperirea tăieturilor cu mastic;
- strângerea şi arderea fructelor mumifiate;
- răzuirea scoarţei pomilor şi arderea deşeurilor în vederea micşorării rezervei biologice a dăunătorilor ce iernează sub scoarţă;
- tăierea şi arderea drajonilor;
- arătura de toamnă şi desfundatul la cazma pentru distrugerea dăunătorilor ce iernează în sol.
Bolile si daunatorii caisului si piersicului
Caisii si piersicii sunt pomi fructiferi care necesita o ingrijire
speciala. Sensibili la boli si atacuri, primavara trebuie sa le acordati
o atentie sporita.
Principalele boli sunt:
1. Fainarea
2. Monilioza
1. Molia fructelor
Principalele boli sunt:
1. Fainarea
- Ataca frunzele tinere de la varful ramurilor, prin acoperirea lor de o pasla albicioasa, care se intinde apoi pe lastari.
- Fructele raman mici, cu crapaturi.
- Se trateaza cu zeama bordeleza (1% sulfat de cupru, 2% var sau 0,25% Befran). Se recomanda aplicarea dup ace au cazut cel putin 80% din frunze.
- Ataca ramurile cu frunze, dar si florile si fructele.
- Se poate manifesta in orice anotimp, dar in special la inceput de primavara cand vremea este rece si ploioasa. Fructele tinere cad inainte sa se coaca, iar daca boala ataca dupa coacerea fructelor, atunci duce la putrezirea pulpei.
- Se trateaza cu zeama bordeleza (1% sulfat de cupru, 2% var sau 0,25% Befran). Se recomanda aplicarea dup ace au cazut cel putin 80% din frunze.
1. Molia fructelor
- Ataca fructele inainte de coacere, si impiedica cresterea si dezvoltarea acestora, apoi cad.
- Larva moliei inrra in pulpa fructului, ajunge la sambure, cu care se hraneste. La maturitate, viermele se retrage in scoarta pomului fructifer, se transforma in pupa unde ierneaza.
- Se trateaza cu zeama bordeleza (1% sulfat de cupru, 2% var sau 0,25% Befran). Se recomanda aplicarea dup ace au cazut cel putin 80% din frunze.
- Ataca tulpinile si frunzele.
- Formeaza pete rosii in jurul zonei afectate si favorizeaza uscarea frunzei sau a tulpinii, apoi caderea acesteia
- Se trateaza cu Vetracid 0,1% sau Zolone 0,2%. Se aplica in timpul iernii, in zilele cand temperatura aerului este mai mare de 4°C
- Ataca frunzele, pe partea inferioara, unde formeaza colonii.
- Se hranesc cu seva frunzei, favorizeaza necrozarea, apoi uscarea acesteia.
- Se trateaza cu Vetracid 0,1% sau Zolone 0,2%. Se aplica in timpul iernii, in zilele cand temperatura aerului este mai mare de 4°C
- Taierile de rod la piersic
Buchet de mai = are terminal un singur mugure vegetativ si lateral 2-4 muguri floriferi (la piersic) si 5-8 la migdal.
Ramura salba = seamana cu ramura pleata, este foarte subtire (2-3 mm diametru) are maxim 50 cm, are terminal 1 mugure vegetativ restul fiind floriferi.
Aceasta ramura dupa fructificare are tendinta sa se degarniseasca total, formand totusi anual noi ramuri vegetative de 10-15 cm, din mugurii vegetativi din varf.
Ramura mixta = ramura de baza in fructificarea piersicului. Are apical 1-3 muguri vegetativi, la baza ei se gasesc 1-3 muguri vegetativi, restul fiind grupati cate 3 la fiecare nod, din care cel din mijloc este vegetativ, ceilalti 2 fiind floriferi.
Ramura de prelungire = asigura cresterea in lungime a scheletului, pe aceasta ramura alterneaza muguri vegetativi si floriferi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu