Se pune accent si de folosesc din ce in ce mai mult in bucatarie plantele aromatice, iata cateva sfaturi in legatura cu cultivarea acestora in ghivece in propriile bucatarii si calitatile acestor plante.Vom discuta despre :rozmarin ,busuioc alimentar,creson.

Gradina cu ierburi aromate din bucatarie inseamna  o sursa practic inepuizabila d de plante aromate, proaspete pentru tot ceea ce pregatesti in casa. O gradina cu ierburi aromate in bucatarie este usor de ingrijit pentru ca acestea nu cresc foarte mari, sunt spornice si asigura si un decor frumos bucatariei.

Plantele aromatice care se preteaza cel mai bine pentru a fi crescute in gradina cu ierburi aromatice din bucatarie sunt: busuiocul, patrunjelul, mararul, dar si cimbrul, menta si arpagicul.

Pentru o gradina cu plante aromatice reusita trebuie sa respecti cativa pasi.

Pasul 1

Foloseste vase individuale pentru fiecare tip de planta. Pune un centimetru de pietris in partea de jos a vaselor. Umple recipientele pana la jumatate cu pamant special de flori si adauga ingrasamant organic.

Pasul 2

Alege ierburile aromatice pe care vrei sa le ai mereu proaspete in functie de conditiile din bucataria ta. Unele au nevoie de multa lumina, altele prefera umbra. Planteaza rasadurile sau semintele. E mai simplu cu rasaduri si mai ieftin cu seminte.

Pasul 3

Plantele pot fi “recoltate” in circa doua-trei saptamani dupa plantere. In acest timp uda cu atentie ierburile aromatice. Roteste periodic vasele din gradina cu plante aromatice din bucatarie, pentru ca acestea sa creasca uniform si sa nu se incline spre lumina.

Pasul 4

Poti rupe sau taia frunzele din tufele de plante aromatice, dar niciodata prea mult. Uda zilnic plantele si ofera-le constant ingrasaminte naturale. Indepartarea florilor plantelor din gradina cu ierburi aromate din bucatarie, indeseste frunzele.

Cresonul (Lepidium Sativum), este planta cu cea mai scuta perioada de germinare. Despre creson se spune ca este planta care creste oriunde. Cresonul este o planta utila, sanatosa, plina de beneficii pentru organism, iar cu foarte putin efort si cu o investite minima poti avea creson la discretie la tine acasa.

Cresonul este originar din Orientul Mijlociu. Egiptenii aveau o adevarata pasiune pentru creson si erau constienti de beneficiile acestuia pentru sananate. Cresonul se foloseste in stare proaspta (lastarii si frunzele) pentru salate si mancare, iar semintele drept condiment sau pentru a obtine un fel de mustar. Frunzele de creson au aroma de hrean, dar mult mai fina si mult mai placuta. In 100 de grame de frunze proaspete se ascunde o mica farmacie, acestea fiind pline de vitamine, minerale si enzime binefactoare.

Pentru toate acestea cresonul merita cultivat acasa, in gradina (daca ai) sau in tavite pe geamul bucatariei. Cresonul se poate cultiva oricand si oriunde.

In recipient sau ghiveci pune 4-5 centimetri de pamant de buna calitate si imprastie semintele de creson. Acopera semintele cu un stray foarte subtire de pamant de 1-2 milimetri. Poti sa acoperi semintele si cu nisip. Uda cu grija pentru ca semintele sa ramana sub stratul de pamant. Semintele de creson trebuie ferite de lumina in primele zile dupa plantare, asa ca o solutie foarte buna este sa acoperi vazul cu un cartorn. Perforeaza din loc in loc cartonul (oblic) pentru a permite aerului sa circule, fara ca semintele sa fie afectate de lumina.

Cresonul gremineaza in doua zile. Pentru cultivarea acestuia nu este nevoie neaparat de pamant. Poate creste si in vata, dar in acest caz trebuie recoltat imediat ce implineste o saptamana de la plantare, pentru a fi gustos si sanatos. Daca semintele sunt de calitate pot avea din sapte in sapte zile o noua recolta de creson. Frunzele de creson pot fi congelate imediat dupa recoltare si folosite fara decongelare (se pun direct congelate in supe, tocanite) in mancare.

Cresonul este neam cu broccoli si varza, este foarte rezistent, iar cultivat in gradina poate fi recoltat in decurs de patru luni. Cresonul are sistemul radicular dezvoltat superficial, la suprafaţa solului. Are nevoie d emulta apa, dar fara ca aceasta sa balteasca, de aceea cultivarea cresonului se face pe straturi inaltate.

Busuioc in ghiveci. 

Ai putea creste o tufa de busuioc in ghiveci. Este decorativ, creste usor, este foarte simplu de ingrijit, il poti pune in orice camera vrei si vei avea si frunze proaspete de busuioc pentru tot felul de preparate. In plus se spune ca daca ai in casa busuioc in ghiveci, ai noroc si spor.

O tufa de busuioc in ghiveci se adapteaza bine oricarui mediu, planta avand nevoie in mod special de caldura. Trebuie sa-i gasesti un loc bine luminat, macar cateva ore pe zi, dat fiind faptul ca planta are nevoie de lumina. Dar o tufa de busuioc in ghiveci rezista bine la orice fel de conditii daca este bine udata si daca are un pamant hranitor. Sa nu te mire daca o sa infloreasca. Florile sunt rezistente si pot impodobi frunzele de busuioc in ghiveci timp de cateva saptamani.

Busuiocul trebuie udat frecvent, dar cu toate acestea apa nu trebuie sa balteasca si nici sa ramana in farfuria plantei. Ca sa stimulezi desimea plantei, frunzele trebuie taiate periodic. In primul an de viata trebuie taiati lastarii exteriori pentru a limita cresterea in inaltime si a indesi tufa. Frunzele se palesc foarte repede daca duc lipsa de apa, dar udate isi revin.

Poti planta in acelasi ghiveci mai multe soiuri de busuioc. Combinatia este foarte placuta estetic, dar si un avantaj in plus pentru minunile din bucatarie.

Pe langa plusurile evidente recunoscute, busuiocul mai prezinta proprietatea de a tine la distanta insectele daunatoare, tantarii si mirosurile neplacute. Plasat pe pervazul bucatariei sau pe balcon, ghiveciul raspandeste o aroma puternica ce poate inlocui cu succes uleiurile aromate din casa.

Busuiocul in ghiveci imbina utilul cu placutul si cu foarte putin efort vei avea o planta foarte decorativa, cu o aroma ispititoare.

Cresonul (Lepidium Sativum), este planta cu cea mai scuta perioada de germinare. Despre creson se spune ca este planta care creste oriunde. Cresonul este o planta utila, sanatosa, plina de beneficii pentru organism, iar cu foarte putin efort si cu o investite minima poti avea creson la discretie la tine acasa.

Cresonul este originar din Orientul Mijlociu. Egiptenii aveau o adevarata pasiune pentru creson si erau constienti de beneficiile acestuia pentru sananate. Cresonul se foloseste in stare proaspta (lastarii si frunzele) pentru salate si mancare, iar semintele drept condiment sau pentru a obtine un fel de mustar. Frunzele de creson au aroma de hrean, dar mult mai fina si mult mai placuta. In 100 de grame de frunze proaspete se ascunde o mica farmacie, acestea fiind pline de vitamine, minerale si enzime binefactoare.

Pentru toate acestea cresonul merita cultivat acasa, in gradina (daca ai) sau in tavite pe geamul bucatariei. Cresonul se poate cultiva oricand si oriunde.

In recipient sau ghiveci pune 4-5 centimetri de pamant de buna calitate si imprastie semintele de creson. Acopera semintele cu un stray foarte subtire de pamant de 1-2 milimetri. Poti sa acoperi semintele si cu nisip. Uda cu grija pentru ca semintele sa ramana sub stratul de pamant. Semintele de creson trebuie ferite de lumina in primele zile dupa plantare, asa ca o solutie foarte buna este sa acoperi vazul cu un cartorn. Perforeaza din loc in loc cartonul (oblic) pentru a permite aerului sa circule, fara ca semintele sa fie afectate de lumina.

Cresonul gremineaza in doua zile. Pentru cultivarea acestuia nu este nevoie neaparat de pamant. Poate creste si in vata, dar in acest caz trebuie recoltat imediat ce implineste o saptamana de la plantare, pentru a fi gustos si sanatos. Daca semintele sunt de calitate pot avea din sapte in sapte zile o noua recolta de creson. Frunzele de creson pot fi congelate imediat dupa recoltare si folosite fara decongelare (se pun direct congelate in supe, tocanite) in mancare.

Cresonul este neam cu broccoli si varza, este foarte rezistent, iar cultivat in gradina poate fi recoltat in decurs de patru luni. Cresonul are sistemul radicular dezvoltat superficial, la suprafaţa solului. Are nevoie d emulta apa, dar fara ca aceasta sa balteasca, de aceea cultivarea cresonului se face pe straturi inaltate.

Rozmarinul este planta mediteraneeana care se poate adapta cu usurinta in majoritatea zonelor atata vreme cat este cultivat in ghiveci, pentru a putea fi mutat si protejat in perioada iernii.

Rozmarinul este in egala masura o planta decorativa, dar si una din cele mai beneficie plante atat in bucatarie, ca planta aromatica, cat si ca planta medicinala. Ingrijind o tufa de rozmarin, fie ca ai, fie ca nu ai gradina, ai numai avantaje. Rozmarinul este asemenatoare bradului, avand frunzele sub forma de ace cerate.

Rozmarinul, pe numele lui oficial Rosmarinus officinalis este un arbust frumos de talie mica. Daca ii merge foarte bine poate ajunge si pana la un metru si jumatate inaltime. De regula, tuns, poate lua orice forma, dar tendinta lui este de a creste in inaltime.

Poti sa folosesti crengute de rozmarin tot timpul anului.

Cel mai simplu mod de a creste o tufa de rozmarin este sa plantezi seminte, dar poti transplanta si un butas. Semintele se pot cumpara si exista rasaduri in magazinele specializate. Plantarea rozmarinului se face primavara sau toamna. Daca folosesti seminte in fiecare ghiveci se lasa doar 2-3 fire.

Dupa ce creste suficient si ajunge la circa 20 de centimetri fiecare fir se muta intr-un ghiveci individual. Efortul merita din plin, dat fiind aspectul foarte decorativ al acestuia.

Are nevoie de sol bine afanat si foarte bine drenat, acestea fiind doua din conditiile esentiale. Daca il cresti in ghiveci, foloseste un ghiveci inalt si larg, iar la baza lui trebuie pus un strat de nisip sau de pietris amestecat cu nisip. Are nevoie neaparat de vase de lut, nesmaltuite. O alta conditie pentru a creste rozmadin este aceea de a-l tine in zone insorite, ferit de curenti de aer. In gradina sta cel mai bine in dreptul pretilor insoriti sau langa garduri de piatra batute de soare.

Rozmarinul se poate planta direct in solul din gradina, intr-un loc ferit si insorit, dar numai in zonele de ses. La munte nu poate fi crescut decat in ghiveci, pentru ca nu rezista la temperaturile de peste iarna, arbustul fiind unul din categoria celor cu frunze vesnic verzi.

In gradina, iarna trebuie impachetat in folie gaurita din loc in loc, pentru a permite aerului sa circule si cu radacina musuroita pana la nivelul primelor ramurii si acoperita cu un cuib de frunze, pentru a fi protejat de ger.

Rozmarinul creste bine in orice fel de sol, dar il prefera pe cel calcaros, mai sarac. Rozmarinul are nevoie de un amestec format din doua parti pamant de gradina la care se adauga si se amesteca bine o parte nisip si o parte pamant de frunze. Este important ca solul sa aiba un drenaj bun, pentru ca excesul de apa sa se poata scurge usor si sa nu ramana la radacina acestuia. Planta trebuie ferita de burieni si trebuie udata cu regularitate in primul an de la plantare, mai ales daca temperatura mediului este constant ridicata. Dupa primul an are nevoie de udari rare, doar cand pamantul din ghiveci se usuca la suprafata.

Rozmarinul este o planta care rezista la seceta si care dupa primul an de viata nu are nevoie de exces de apa. Primavara si vara solul trebuie fertilizat in fiecare luna.

Recoltarea ramurelelor pentru folosinta se face dupa primul an de viata al arbustului. Oricum ramurelele care se folosesc trebuie sa aiba cel putin un an pentru ca doar acestea sunt cu adevarat aromate si incarcate de uleiuri volatile. Oricum dupa primul an rozmarinul este suficient de mare pentru necesarul consumului unei familii. Dupa al doilea an il poti tunde inclusiv pentru a usca ramurele.

Rozmarinul trebuie taiat primavara pentru a stimula cresterea de lastari. Trebuie indepartate crengile uscate. Rozmarinul are tendinta de a face tulpina, iar aceasta trebuie stimulata prin taieri ale lastarilor din baza.

Desi este originar din bazinul mediteraneean, rozmarinul este foarte rezistent la variatii de temperatura, avand si o foarte buna rezistenta la boli si daunatori. Crengutele, clasice in bucatarie, sunt si excelente plante medicinale, rozmarinul fiind recunoscut pentru capacitatea de a imbunatatii digestia si functia hepatica, dar avand si capacitatea de a fortifica organismul si de a imbunatati memoria.