Cum producem crini pentru flori taiate – familia Liliaceae-lilium

 O alta cultura de flori taiate destul de cautata este cultura de crin .Este o specie care nu necesita lucrari de intretinere prea complicate deci poate fi relativ usor de cultivat.

Originar din areale foarte diferite situate în Asia, Europa şi America de Nord, genul Lilium (crini) reuneşte peste 100 specii geophyte cu bulbi solzoşi. Pentru producerea florilor tăiate s-a extins foarte mult în ultima perioadă cultura hibrizilor asiatici, orientali şi LA. Pe lângă aceştia, se realizează culturi forţate pentru producerea florilor tăiate în perioada sărbătorilor pascale la speciile Lilium longiflorum Thunb., Lilium candidum L., Lilium speciosum Thunb.In Evul Mediu, crinul a fost asociat cu Fecioara Maria si era un simbol al puritatii. Floarea de crin poate fi astfel regasita in multe picturi ale Fecioarei Maria. In Asia, crinul a fost cultivat din cele mai vechi timpuri ca planta de ornament la curtile regale.
Hibrizii asiatici au rezultat prin încrucişarea mai multor specii botanice. Se caracterizează prin bulbi mari, sferici şi tulpini florale cu înălţimea de 75–100 cm; frunzele sunt mijlocii, verzi, oval–eliptice, cu nervurile paralele, evidente, dispuse în verticil. Florile mari, dispuse în raceme terminale, umbeliforme, au diametrul la deschiderea maximă de 15–20 cm. Sunt lipsite de parfum sau puţin parfumate, colorate în nuanţe foarte diferite de roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În condiţii de câmp deschis înfloresc în prima jumătate a verii.
Hibrizii orientali au fost obţinuţi prin încrucişări repetate ale speciilor Lilium auratum şi Lilium speciosum iar unii dintre aceştia şi a speciei Lilium henryi. Au bulbi mari, sferici şi tulpini florale înalte de 70–80 cm, pe care sunt dispuse în verticil sau altern frunze mijlocii, oval-eliptice, verzi, cu nervurile evidente. Florile sunt foarte parfumate şi au la deschiderea maximă diametrul variind între 10 şi 30 cm; sunt dispuse în raceme terminale umbeliforme şi sunt colorate în nuanţe foarte diferite de roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În condiţii de câmp înfloresc în a doua jumătate a verii.
Hibrizii LA au rezultat prin încrucişarea hibrizilor asiatici cu specia Lilium longiflorum şi se caracterizează printr-o vigoare deosebită a plantelor ce pot atinge chiar şi 2 m înălţime, flori mari, numeroase (până la 30 pe tulpina florală), discret parfumate, colorate în roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În câmp înfloresc în prima parte a verii.
Temperatura. Speciile cultivate în câmp sunt rezistente la frigul din timpul iernii, Lilium speciosum având nevoie totuşi de o uşoară protejare peste iarnă cu materiale organice. Cultivate în seră, pentru producerea florilor tăiate aceste specii au nevoie – ca şi hibrizii asiatici, orientali şi LA – de asigurarea perioadei de frig pentru întreruperea repausului, înrădăcinarea bulbilor şi inducerea florilor.
Nivelul temperaturii şi durata perioadei de frig variază în funcţie de specie şi hibrid. Astfel, pentru speciile cultivate în câmp bulbii se expun timp de 6 săptămâni la temperaturi de 2–4 °C în timp ce pentru hibrizi bulbii se menţin la 0 °C, timp de 6 săptămâni hibrizii asiatici şi LA, respectiv 8 săptămâni hibrizii orientali. După parcurgerea acestei perioade de frig bulbii se plantează cât mai repede posibil sau pot fi stocaţi la temperaturi negative, de – 1 °C, – 2 °C, în vederea unei plantări eşalonate.
După plantarea bulbilor, temperatura în seră se dirijează diferit, în funcţie de fenofază, astfel: de la plantare şi până la apariţia conului de frunze la suprafaţa substratului (etapă ce coincide cu înrădăcinarea bulbilor şi pornirea în vegetaţie) se asigură o temperatură de 10–12 °C; de la apariţia conului de frunze şi până la înflorire sunt necesare 14–16 °C la hibrizii asiatici şi LA, 16–18 °C la speciile cultivate în câmp, 18–20 °C la hibrizii orientali; în timpul înfloririi ca şi pe parcursul nopţii temperatura se scade cu 2–3 °C faţă de pragurile aminitite mai sus.
Lumina. Speciile genului Lilium sunt plante de zi lungă, având nevoie de 14–16 ore de lumină zilnic. Intensitatea luminii este, de asemenea, un factor important pentru calitatea florilor, motiv pentru care la culturile efectuate în intervalul octombrie – martie în zilele cu nebulozitate accentuată este necesar iluminatul artificial cu lămpi care să asigure o putere 500 w/mp. Iluminatul artificial se aplică 14–16 ore zilnic, din momentul când bobocii florali au lungimea de circa 1 cm şi până la înflorire.
Apa. Speciile şi hibrizii de Lilium manifestă pretenţii moderate faţă de apă, atât la nivelul substratului cât şi în atmosferă.
Aerul. Serele trebuiesc aerisite zilnic, cu grijă fără a se crea curenţi de aer. Fertilizarea cu dioxid de carbon în concentraţie de 0,1 %, mai ales în timpul sezonului rece, contribuie la obţinerea unor flori de calitate superioară.
Substratul de cultură. Speciile şi hibrizii de Lilium solicită substraturi de cultură uşoare, bine drenate, fertile, bogate în humus, uşor acide, cu pH-ul 6,3–7,0.

Cultura crinilor în seră pentru producerea florilor tăiate se realizează fie direct în solul serei sau pe bacuri înălţate fie în lădiţe sau ghivece (cultura containerizată). Durata unei culturi variază între 10–12 săptămâni la Lilium longiflorum, hibrizii asiatici şi hibrizii LA şi 14–16 săptămâni la hibrizii orientali, Lilium candidum şi Lilium speciosum. Vara, durata culturilor este mai scurtă, în medie, cu 2 săptămâni. Ţinând cont de durata culturii plantarea se face eşalonat, în funcţie de posibilităţi şi de momentul în care se doreşte comercializarea florilor.
Pentru cultura direct în solul serei sau pe bacuri înălţate pregătirea serei şi a substratului de cultură se face prin executarea lucrărilor specifice dinaintea fiecărui ciclu de cultură. La fertilizarea de bază se aplică 60–80 g/mp superfosfat + 30–40 g/mp sulfat de potasiu + 5–6 kg/mp mraniţă foarte bine descompusă. În momentul plantării substratul de cultură trebuie să fie reavăn. Distanţele şi adâncimea de plantare variază între 20–30 cm/15–20 cm/6–8 cm (mai mari iarna şi mai mici vara), asigurându-se o densitate de 40–50 plante/mp iarna şi 50–60 plante/mp vara.   
Pentru cultura containerizată se folosesc, cel mai adesea, lădiţe cu dimensiunile de 60 x 40 cm, în care se plantează 14–15 bulbi iarna, respectiv 17–18 bulbi vara. De asemenea, în ultima perioadă s-a extins mult cultura în ghivece cu diametrul de 18–20 cm, în care se plantează un singur bulb. În ambele cazuri se va avea în vedere asigurarea drenajului la plantare şi dezinfecţia substratului înainte de aşezarea în lădiţe sau ghivece. Indiferent de varianta de cultură, bulbii se dezinfectează cu 1–2 zile înainte de plantare prin îmbăiere timp de o oră în soluţii de pesticide (de exemplu, Topsin 0,1 % + Sinoratox 0,1 %). După îmbăiere bulbii se aşează pe un singur strat în spaţii bine aerisite astfel încât în momentul plantării să fie bine zvântaţi.