Poate ati observat ca peste tot au aparut ca o luminita arbusti de culoare galbena este forsythia,este o planta protandra (adica infloreste inainte sa infrunzeasca).Forsitia este un arbust care nu este pretentios fata de sol ,dar prefera soluri usoare ,bine drenate ,aerisite.Este rezistenta la seceta si ger.Este foarte indicat sa fie amplasat in marile orase deoarece este rezistent la praf si fum,deci la poluare.Prefera locurile insorite dar nu ii displace nici zonele cu semiumbra.Forsitia poate fi tunsa si este indicat sa fie facuta operatia imediat dupa inflorire.Se inmulteste prin butasi confectionati din lastari de un an sau prin marcotarea lastarilor.
Merita sa fie plantata in parcuri ,scuare si chiar in gradina proprie pentru ca aduce o pata de culoare ,si nu este o specie pretentioasa.

In sfarsit primavara........
Este vremea florilor de primavara a zambilelor ,a lalelelor,a narciselor si a multor  altor  flori frumoase si mai ales parfumate.Printre preferatele mele sunt si lalelele.....
Ce ar fi daca am vorbi un pic despre ele ,cum se produc ele in gradina sau in sere sau solarii.
A.Mai intai sa vedem cum se produc  lalelele  in gradina.
Cultura lalelelor in gradina se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si samanta.Pentru producerea acestora este necesar sa respectam si sa asiguram conditii de dezvoltare a acestora :
1.Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol, totusi se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.
Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci bine luminate si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara denivelari in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.
 Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi amplseate la semiumbra unde infloresc mai indelung.
 Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit.
2.Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a florilor.
Una dinrte cele mai importante lucrari este :
- aratura adanca sau sapatul solului cu cazmaua la 40-45cm,in cazul unui sol argilos va trebui imbunatatita compozitia prin adaugarea de nisip de rau, iar in cazul solurilor nisipoase, se va adauga mranita bine putrezita sau pamant de telina.
Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri. In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului se poate aplica plantei  premregatoare (de preferat o prasitoare), cu 2-3 ani inainte de plantarea lalelelor cca 150t balegar la hectar. De fapt, cele mai bune premregatoare sunt leguminoasele. Se va evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazarii ca plante premregatoare, deoarece acestea sunt, deseori atacate de virusuri  fata de care si bulbii florilor sunt sensibili.
Plantele premregatoare trebuie sa paraseasca  terenul cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul tardiv.
Dupa efecuuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.
Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea  mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat.
Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor.
Dezinfectarea solului este foarte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, ca formalina sau cu preparate organo-mercurice.
 Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor chimice ca formalina.
3.Plantarea lalelelor
De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime com de trei grosimea bulbilor, deci in medie 12cm adincime, exceptie facand lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2cm fata de solurile grele.
Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor.
Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive.
Plantatul lalelelor se executa manual.
Pentru plantarea manuala ne putem folosi de harlete sau plantatoare obisnuite din lemn sau metal.
Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceeasi adancime trasam santulete, in care se pun cu mana ceple la distanta stabilita pe rand.
4.Intretinerea culturii de lalelele
Lucrarile de ingrijire incep inainte de rasarirea plantelor, odata cu formarea crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abundenta.
Maruntirea pamantului.,se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani planta.
Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.Cerinta cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune.
Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta astfel : in primele faze de crestere cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se aplica doze mici, administrate superficial, in jur de 4 cm. Adancime. Cand radacinile devin mai puternice si deci planta mai dezvoltata, se pot aplica doze mai mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc.
Un element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al respiratiei, care favorizeaza absorbtia sarurilor minerale si are o influenta buna asupra infloritului. Impreuna cu calciul si potasiul mareste rezistenta plantelor la boli si la indoirea tijelor florale.
Un alt element important este potasiul care joaca un rol destul de mare in intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si sintezei substantelor azotoase. Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in cazuri exrtreme, planta se usuca, capatand la vraf culoarea albastra. De asemenea se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzie si calitatea florilor scade simtitor.
B.Cultura lalelelor in sera
Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la coama, astfel incat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare si pe geruri mai mari.
Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul ca se poate incalzi si raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.
Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului. Lalelelel aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasa cateva zile la o lumina difuza care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj.
Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos, intre frunze.
Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-17°C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura pana la 19°C, valoarea maxima la care se poate ajunge.Pentru a avea plante frumoase si sanatoase este bine sa cunoastem care sunt bolile si daunatorii care afecteaza aceasta specie .
In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi, bacterii, ciuperci, etc.
Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin insecte sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate. Preventiv se combat insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos pentru plantare.
Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de barynum(o puteti trata cu produsul Previcur)
Pentru a preveni aparitia bolii trebuie sa se tina seama de urmatoarele sfaturi atat la cultura in sera cat si la cultura in gradina :
- sa nu se cultive prea devreme in gradina;
- sa nu se dea caldura pamantului ; cutiile si ghivecele se vor aseza, cel mai bine, pe parapet sau stalaje in sera;
- aerul in sera nu trebuie sa fie umed, de aceea este bine sa se aeriseasca seara, udatul se va face numai dimineata si apoi, imediat, se va aerisi in sera;
- se vor evita diferentel bruste de temperatura in sera;
- distantele de plantare nu vor fi prea mici in gradina;
- materialul saditor trebuie sa fie sanatos ;
- serele, ghivecele si pamantul, inainte de plantare se dezinfecteaza cu formalina in sera
Principalii daunatori ai lalelelor in sera si gradina
Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai lalelelor, deoarece ataca in colonii. Apar pe lalelele in sera, cand umiditatea atmosferica este prea scazuta sugand, in general, partile tinere si moi ale plantelor.
Paianjenul de radacina (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaste dupa ingalbenirea brusca a frunzelor datorita distrugerii radacinilor si cepelor.
Soarecii si sobolanii sunt daunatori foarte periculosi. Primii ataca, in special partile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acesti daunatori sunt distruse complect.
Protejarea impotriva inghetului a lalelelor plantate in gradina in vederea scoaterii la fortat se va face cat se poate de tarziu pentru a nu atrage soarecii cu materialul de acoperire.
Lalelele pot fi intrebuitate in mai multe moduri si anume : 
-Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece;
- taiate la buchete, la vase in diferite aranjamente, la vaze;
- in parcuri pentru imbogatirea decorului de primavara;
Cu cat temperatura incaperilor este mai scazuta si umiditatea relativa a aerului mentinuta la 75-80 %, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este mai mare.
Pentru pastrarea prospetimii lor se folosesc mai multe procedee. Cel mai simplu procedeu consta in a taia tulpinile in apa.
Unul dintre cele mai eficace procedee de pastrare a florilor taiate este folosirea urmatoarei compozitii :
-la 100 g de apa se pun 50 g zahar, se amesteca bine pana ce apa se indulceste, apoi se adauga 1 g nitrat de argint si se amesteca, apoi se introduc florile,se vor pastra o perioada mare de timp si veti fi fericite doamnelor ......

 

In sfarsit a sosit primavara este nevoie de curatenie in gradina ,in spatiile verzi din jurul nostru ,este timpul sa igienizam,taiem si sa plantam.
Vom discuta astazi despre taierile aplicate unor specii de pomi fructiferi si anume:. 
Tăieri de întreţinere şi fructificare la măr,par ,gutui,prun si cais

1.Tăieri de întreţinere şi fructificare la măr

    După formarea scheletului coroanele trebuie menţinute la dimensiunile  si forma caracteristica prin  taieri de intretinere.in acest caz este necesara echilibrarea etajelor ,sarpantelor si subsarpantelor realizand si o rarire a coroanelor indesite.Vor fi eliminate ramurile cu tendinta verticala ,cele crescuteviguros intre etaje ,cele uscate sau cele care atarna.odata cu taierile de intretinere se efectueaza si taierile de fructificare.    Taierile de fructificare se efectueaza cu virsta pomului ,cu soiul ,cu specia cu incarcatura de rod.

     La pomii tineri pana la intrarea pe rod este necesar sa obtinem un amplasament al ramurilor de rod si un numar optim de formatiuni de rod,ca atare operatia predominanata va fi suprimarea si mai putiin scurtarea.utilizarea acestei lucrari de suprimare  fara scurtare si chiar arcuirea  unor ramuri anuale,in cadrul unor soiuri cu intrare tarzie pe rod si crestere viguroasa (exemplu la mar),conduce la grabirea intrarii pe rod a acestor soiuri.La soiurile precoce se formeaza muguri de rod in primii ani chiar pe ramurile anuale , nu este necesara arcuirea,dimpotriva este necesara suprimarea inflorescentelor de pe ramurile de prelungire ale sarpantelor in scopul evitarii formarii arcadelor.Este necesar sa rarim si sa scurtam ramurile de rod,pentru a stimula procesul de crestere si al inhiba pe cel de fructificare ,asta in primii ani.Pentru pomii aflati in plina rodire,operatia principala este normarea incarcaturii de rod si asigurarea in acelasi timp si a procesului de crestere.Taierea de fructificare se efectueaza diferentiat in cadrul fiecarei foormatiuni de rod si pentru fiecare ramura din coroana.principala veriga de rod in cadrul taierilor respective este ramura de semischelet,acesta se scurteaza in asa fel incat sa nu depaseasca varsta de 4 ani. scurtarea se face deasupra a 4-5 ramuri de rod situate spre baza acesteia.Pentru a avea o crestere uniforma  in cadrul coroanei ,la baza coroanelor se vor retine ramurile de semischelet cu pozitie oblica mai viguroase si se vor elimina cand este necesar,ramurile de semischelet orizontale ,care atarna sau imbatranite cu pozitie orizontala de vigoare mijlocie ,pe care se vor retine un numar mai mare de muguri micsti.Formatiunile de rod pinten  nu se scurteaza ,ele doar se raresc in cazul ca sunt prea dese la distanta de 8-10 cm.Smicelele nu se scurteaza chiar cand lungimea lor este30 cm.In evolutia lor ,ele se garnisesc in anul urmator cu pinteni si tepuse devenind ramuri de semischelet.Ele se vor scurta numai dupa aceasta garnisire deasupra a 3-4 pinteni sau tepuse situate la baza.nuielusele nu se scurteaza doar se raresc la 15-18 cm,iar in cazul nui nr mare de muguri micti in coroana se pot scurta la 2-4 muguei vegetativi de la baza lor.Când mlădiţele, în afară de mugurul mixt din varf,mai poarta si unul  doi muguri micsti ,acestia se raresc la 15-18 cm.Cand on afara de mugurul mixt din virf poarta 4-5 muguri mixti,mladitele se scurteaza deasupra a 2-3 muguri micsti.Formatiunile vetre de rod,pot fi scurtate dupa caz cu conditia ca pe ele sa se retina cel putin o ramura de ro,tepuse , nuieluse sau pinteni.,care sa asigure continuitatea fructificarii.Este necesara scurtarea repetata a acestor formatiuni pentru a nu se  ajunge la vetre complicate cu un numar mare de burse in care circulatia sevei este mai anevoioasa si pe care se obtin fructe mai mici.Ramurile anuale vegetative ,prezente fie in interiorul coroanei sau la periferiaa acesteia  se trateaza diferentiat si anume :ramurile anuale concurente situate deasupra bratelor sau sub acestea se suprima ;ramurile anuale necesare pomului ,o parte se scurteaza cu 1/3 -1/2 din lungimea lor ,in scopul formarii de noi lastari ,iar o parte se lasa nescurtate pentru a se garnisi cu formatiuni de rod;ramurile de prelungire se scurteaza in functie de vigoarea lor:cele care au 25 ,3 cm se scurteaza la 1/2 daca au 50 -60 cm , se scurteaza cu 1/3 sau raman intregi.Ramurile lacome aparute in coroana  ca urmare fie a unei incarcaturi slabe de rod in anul precedent ,fie a unor taieri cu cioturi mari ,se trateaza de asemenea diferit .cand prezinta o pozitie favorabila completarii unui gol ,se retin scurtandu -se deasupra unei ramuri cu pozitie spre exterior sau chiar deasupra unui mugure vegetativ,iar cand nu sunt necesare ramuri lacome se suprima.

Alaturi de amenajarea caselor dupa principiile feng shui se poate amenaja si gradina  sau orice loc din natura  Filosofia Feng Shui spune ca toate lucrurile din jurul nostru poseda o energie vitala, care circula in interiorul spatiului în care traim si care ne influenteaza viata. Plantele au un puternic camp energetic si ele se subordoneaza celor cinci elemente si influenteaza corespunzator elementul caruia ii apartin, starea de bine a celor din jur. Cand cumparam plante este bine sa ne ascultam intuitia si sa alegem pur si simplu plantele care ne plac. Doar asa vom obtine echilibrul de care avem nevoie.
In ceea ce priveste Yin si Yang simbolul taoist al universului redat prin doua lacrimi asemanatoare prinse intr-un cerc, acesta reprezinta doua contraste care nu ar putea exista niciodata unul fara celalalt, filosofia orientala accepta faptul ca noaptea, intunericul, femeia nu ar putea exista fara zi, lumina, barbat - cele doua forte / energii, sunt complementare.
Gradinile amenajate dupa principiile Feng Shui sunt mai aproape ca aspect de gradinile englezesti care nu necesita ingrijiri deosebite sau de cele cu pietre, decat de gradinile europene formale, supraincarcate si artificiale, caracterizate prin elemente mai putin naturale cum ar fi colturile foarte ascutite, unghiurile si liniile drepte.
Cand incepeti amenajarea gradinii, nu uitati de cele trei concepte principale ale artei Feng Shui:
1. Curgerea energiei (formele ondulate, curbe sunt benefice, pe cand liniile drepte sunt negative)
2. Echilibrul dintre Yin (intuneric, moale, pasiv) si Yang (lumina, tare, activ)
3. Relatiile pozitive sau distructive dintre cele cinci elemente din feng shui: lemn, foc, pamant, metal si apa.
Plantele yang
Plantele pot avea efecte variate, în func?ie de forma lor generala, de forma frunzelor oi florilor oi de culoarea lor. Plantele cu frunze ascutite, de exemplu, cum este crinul pacii - Spathiphyllum - este mai degraba yang si ajuta la miocarea mai rapida a energiei chi. Plantele cu tepi, cum sânt cactuoii, atrag energia focului, pe cînd cele târâtoare, ca Selaginella, produc energia pamîntului; plantele cu frunze mici, rotunde, atrag energia metalului, iar plantele atîrnatoare, cum este iedera, atrag energia apei. O planta tipica yang este Dracaena marginata, care poate fi plasata în coltul camerei pentru a stimuta energia chi; ea combina doua elemente, lemnul si focul, prin forma sa dreapta si frunzele lungi, cu vîrfuri ascutite.
Plante yin
- planta Monstera deliciosa este considerata a fi yin si este deci o specie perfecta pentru zonele carora trebuie sa li se restaureze calmul si pacea, mai ales cele din sud, sud-est si nord-est.
- planta paianjen, Chlorophytum comosum, este ideala pentru zonele din nord.
Flori care sporesc energia.
În functie de culoarea si forma lor, florile vor mari cantitatea de energie  în anumite zone particulare.
-Laleaua - poarta energia metalului; lalelele rosii creeaza o atmosfera romantica, iar cele roz aduc placere.  Iris - este asociat cu vitalitatea, pasiunea si energia libera.
- Floarea soarelui - are energia focului si o deosebit de mare putere de a stabiliza energiile.
-Garoafa - cele roz si rosii maresc gradul de romantism si placere, pe cand cele albe dau demnitate si serenitate.
- Anemona - este asociata cu energia metalului; cele rosii, asezate într-o baie orientata spre sud, ajuta la mentinerea energiei .
-  Narcisa - cele albe aduc liniste daca sunt plasate înspre nord, demnitate înspre nord-vest si motivatie si vointa înspre nord-est.
-Mimosa - cu abundenta de flori mici, asemanatoare mingiilor, daca planta este plasata în centrul casei,creeaza energie.
-Crinul - florile, care au vîrfurile orientate în jos dau un sentiment de stabilitate si pot fi folosite pentru a aduce liniste într-o zona mult prea agitata a casei.
- Trandafirii - cei rosii cresc energia  în ceea ce priveste romantismul si personalitatea, mai ales daca sunt plasati în partea de vest a casei.

Ghid feng shui pentru gradina
- NORD: creativitate, dezvoltare personala, idei noi, inspiratie, cariera, muzica, arta. Folositi elemente de apa. Loc bun pentru: iaz, piscina, jacuzzi, magazie pentru instrumente de gradinarit din metal. Forme: ondulate, curbe. Evitati: elemente din piatra, lut, pamânt.
- NORD-EST: cunoastere, întelepciune, meditatie,lectura, dezvoltare interioara, spirituala si intelectuala, natura. Folositi elemente de pamânt. Loc bun pentru: banci de piatra, amenajarea unei gradini cu pietre, depozitarea echipamentului pentru reparatii, amplasarea de bolovani sau pietre, statui, caramida, orice obiect facut din pamînt. Forme: suprafete joase si plate. Evitati: plantele si copacii.
 - EST: viata noua, plante noi, renastere si întinerire, armonie, sanatate, viata de familie, nutritie, însanatosire. Folositi elemente de lemn. Loc bun pentru: plantarea pomilor fructiferi si nu numai, a plantelor medicinale, amenajarea unor spatii de joaca, sauna, efectuarea de exercitii tai chi. Forme: coloane, cilindrice. Evitati: accesorii, unelte si mobilier de gradina din metal, flori albe.
 - SUD-EST: bogatie, abundenta, posesii materiale, comunicare. Folositi: elemente de lemn. Loc bun pentru: cultivarea plantelor si a florilor sau cresterea pestilor. Forme: cilindrice, stîlpi, coloane sau colonade. Evitati: accesorii, unelte si mobilier de gradina din metal, flori albe
 - SUD: oportunitati, vise, aspiratii, premii, faima, recunoastere, realizari, fericire, longevitate, festivitati. Folositi elemente de foc. Loc bun pentru: gratar, foc, arderea frunzelor uscate, plantarea pomilor si a florilor. Forme: ascutite, triunghiulare. Evitati: elementele de apa cum ar fi iazurile, cascadele sau fîntînile.
 - SUD-VEST: casatorie, iubire, maternitate, dragoste, relatii, parteneriat. Folositi elemente de pamînt. Loc bun pentru: amenajarea unui loc de luat cina, terenuri de sport. Forme: suprafete joase, plate. Evitati: mobilierul de lemn pentru terase, chioscurile de gradina, gardurile si portile, culoarea verde.
 - VEST: copii, creativitate, recolta, socializare si distractie. Folositi elemente de metal. Loc bun pentru: amenajarea unui spatiu de recreere, bar, locul de joaca al copiilor, loc bun pentru odihna, convalescenta, plaja. Forme: cercuri si arce de cerc. Evitati: gratare de barbeque, piramide, flori rosii.
 - NORD-VEST:  interese din afara casei, calatorii internationale, paternitate, mentori si binefacatori, oameni care ajuta, suporteri. Folositi elemente din metal. Loc bun pentru: statuete ale unor zeitati, îngeri, heruvimi, animale, siraguri cu clopotei. Forme: cercuri si arcuri de cerc. Evitati: gratare de barbeque, piramide, flori rosii.

Sa vorbim despre principiile Feng Shui si beneficiile acestor principii.

Literatura  chineza spune că o locuinţă amenajată conform principiilor Feng Shui este echilibrată şi ne încărca cu energii pozitive.Conform princiipiilor Feng Shui ,pentru a amenaja o casa presupune studierea acestei stiinte chineze stravechi. pentru a crea in casa o anumita armonie este necesar sa respectam niste reguli si anume:

- energiile patrund in casa prin uşa de la intrare şi hol, de aceea este foarte important să nu încărcăm această zona cu diverse lucruri inutile, care nu fac decât să stocheze energiile negative. Se recomandă decorarea holului de la intrare cu obiecte decorative care au un aport energetic pozitiv: un tablou frumos, o plantă verde, un fototapet care să reprezinte o imagine din natură etc.Pentru a aduce un plus de noroc chinezii îşi agaţă de tocul uşii un şnur de culoare roşie.

-specialistii recomanda sa scapam de vechituri şi dezordine,să evităm aglomerarea casei cu lucruri vechi. Mulţi dintre noi, din lipsa de spaţiu, obişnuiesc să stocheze tot felul de obiecte prin colturile camerelor.In colturile aglomerate conform principiilor Feng Shu  sunt zonele în care se adună energiile negative, care contribuie la dezechilibrul energetic al locatarilor.
Renunţând la lucrurile vechi şi nefolositoare veţi obţine mai mult spaţiu şi o mai bună perspectivă pentru amenajarea corectă a casei.
-Căuta echilibrul. Maeştrii Feng Shui sunt convinşi că unul dintre cele mai importante elemente ale unei case este echilibrul energetic. Obţinerea echilibrului în amenajarea casei se poate obţine cu ajutorul îmbinării corecte a culorilor, având grijă că în fiecare camera din casa să fie prezente, în diferite forme, nuanţe sau elemente care reprezintă cele cinci elemente esenţiale vieţii: lemnul, focul, pământul, metalul şi apă.
elemente esenţiale feng shui.Astfel, putem folosi în decorarea şi amenajarea casei florile şi plantele pentru a reprezenta Lemnul, lumânări parfumate pentru elementul Foc, diverse vase ceramice sau pietre pentru elementul Pământ, mini fântâni curgătoare sau acvarii cu pesti pentru Apă şi decoraţiuni din metal şi fier pentru elementul Fier, desigur.

- Inspiră-te din natură. Folosirea elementelor naturale în amenajarea şi decorarea casei va aduce un plus de relaxare şi linişte în casa. Florile, plantele, mobilierul din lemn împletit, diverse coşuri împletite, decoraţiuni cu scoici sau nisip – toate vor aduce un plus de energie în casa. Chinezii consideră că bambusul aduce noroc şi fericire.

- Amplasează corect oglinzile. Oglinzile sunt folosite în decorarea interioarelor şi datorită capacităţii de a mari vizual încăperea. Conform principiilor Feng Shui oglinzile trebuie amplasată astfel încât să reflecte doar lucruri şi obiecte încărcate pozitiv. De pildă, plante de interior, un tablou care reprezintă natură etc.
oglinzi feng shui.Specialiştii Feng Shui recomandă să evităm montarea oglinzilor în camera copiilor, dormitor sau pe hol. Pe hol şi nu numai oglinzile nu trebuie să reflecte imaginea uşilor, în mod special pe cea a băii. În dormitor trebuie să avem grijă că oglinda să nu fie poziţionată cu faţa spre pat

 - Ajuta la fluidizarea energiilor. În primul rând e esenţială o bună aerisire zilnică a casei, deschizând ferestrele şi uşile simultan.
Uşile băilor trebuie să fie permanent închise, iar dacă aveţi o camera de oaspeţi, locuită doar sporadic, se recomandă s-o lăsaţi cu uşa deschisă cel puţin jumătate de oră în fiecare zi.

-.Creează o adevărată oaza de relaxare. Această regulă poate fi aplicată în amenajarea dormitorului, unde ne retragem pentru somn şi odihnă la sfârşitul unei zile istovitoare. Maeştrii Feng Shui spun că cea mai importantă piesă a unui dormitor este salteaua, care trebuie să fie de cea mai bună calitate, pentru un somn bun şi odihnitor. O saltea bună poate fi amplasată direct pe pardoseala. În acest fel veţi evita depunea prafului şi a scamelor sub pat, lucru care nu sunt altceva decât surse de energie negativă.

-Pozele şi portretele de familie. Conform regulilor Feng Shui fotografiile cu rude şi prieteni îşi au locul doar în birou, dining sau living. În dormitor nu pot fi amplasate decât imagini care să reprezinte cuplul în cele mai frumoase şi fericite clipe.

- Energia florilor. Florile şi plantele de apartament sunt legătura omului cu natură. Maeştrii Feng Shui spun că plantele vii amplasate în living sunt benefice sănătăţii, iar în bucătării aduc echilibru.
- Luminează-ţi viaţa. O altă regulă Feng Shui importantă în dobândirea echilibrului unei case este iluminatul corect. În primul rând este bine că fiecare încăpere din casa să fie prevăzută cu surse de iluminat local, astfel încât să putem lumina şi zonele mai puţin accesibile din casa, unde se stochează energiile negative. În acelaşi timp e bine să putem folosi jocul luminilor, păstrând anumite zone în semiîntuneric în timp ce altele vor fi scăldate în lumina.




















1

CULTURA ZAMBILELOR

CULTURA  ZAMBILELOR 

  Cultivarea plantei de apartament – Hyacinthus orientalis (Zambila) poate fi o indeletnicire foarte placuta, pentru ca etapele de crestere sunt foarte vizibile si va vor oferi satisfactii deosebite. Intr-un vas (de preferat, unul transparent) se pun bulbii de zambila si se toarna apa cat sa acopere doar baza acestora, acolo unde se formeaza radacinile, iar pentru a evita putrezirea se poate adauga in apa si o bucata de carbune de lemn. Se aseaza vasul intr-o incapere mai racoroasa (10-12 grade Celsius) si cu mai putina lumina (chiar intr-un dulap sau intr-un subsol). Radacinile vor incepe sa creasca si, cand acestea ajung la 5-6 centimetri si incepe sa se vada si bobocul de floare, se pune bulbul in ghiveci (se poate lasa si in vasul cu apa, in continuare) si se asaza in incapere, la lumina si caldura. Se va uda moderat, cam o data la trei zile, in perioada infloritului, si mai putin in rest. Planta de apartament – Hyacinthus orientalis (Zambila) poate ajunge la o inaltime de de 25-30 de centimetri si are frunze de un verde intens, stralucitoare.

  In gradina, bulbii se cultiva in octombrie-noiembrie, la o adancime de aproximativ 10 centimetri si la o distanta de 4-8 centimetri, in pamant afanat, intr-un loc insorit. Pentru a-i proteja de gerul iernii, se poate acoperi locul in care sunt plantati cu frunze uscate sau cu paie. Frunzele incep sa creasca inca din iarna, iar zambila va inflori in luna martie. La sfarsitul primaverii, frunzele se vor usca (sau le puteti rupe) si vor relua ciclul vegetativ, in iarna urmatoare. Se poate forta reinflorirea, scotandu-se bulbul din pamant, toamna, punandu-l in apa, pentru a dezvolta din nou radacini si cultivandu-l in interior unde va inflori, in aproximativ doua luni. Acest procedeu epuizeaza insa planta, care se va usca definitiv dupa a doua inflorire. Bulbul are nevoie de o perioada de repaus dupa inflorire. Se pastreaza foarte bine la temperaturi scazute (in jur de 4 grade Celsius) sau la temperaturi ridicate (30-33 de grade Celsius).

Inflorire

  Planta de apartament – Hyacinthus orientalis (Zambila) este foarte pretuita pentru florile bogate si parfumate care aduc mireasma primaverii. 

  Inflorescentele au in jur de 20-40 de flori, dispuse compact in jurul tijei, in nuante de alb, roz, albastru, portocaliu, galben etc. Formarea si dezvoltarea florilor depind de temperatura mediului ambiant si de calitatea bulbului. Plantele mici (dezvoltate din bulbi mici) nu vor inflori. Pentru cei care au posibilitatea de a regla temperatura, conditiile optime pentru formarea unor flori bogate (in sere sau solarii, de exemplu) sunt de 30 de grade Celsius, in prima saptamana (de formare a mugurelui de floare), 25 de grade Celsius, in urmatoarele sase saptamani, urmate de trei saptamani, la 17 grade. Rezultatul va fi spectaculos. De asemenea, este important ca in perioada de aparitie si crestere a  mugurilor florali, sa se administreze, saptamanal,  un ingrasamant lichid, dizolvat in apa.

Inmultire

  Fie ca e vorba de plantarea in gradina sau in interior, planta de apartament – Hyacinthus orientalis(Zambila) se inmulteste prin divizarea bulbilor. Acestia, dupa inflorire si, foarte important, dupa ce frunzele se usuca in totalitate, se scot din pamant si se depoziteaza intr-un loc uscat, pana toamna, cand se pun in pamant, in conditiile mentionate anterior.

  Pentru zambilele din gradina, bulbii pot ramane si in pamant, de la an la an, dar florile vor deveni din ce in ce mai anemice, pana cand planta se va usca definitiv.

Daunatori si erori de ingrijire

  Planta de apartament – Hyacinthus orientalis (Zambila) este rezistenta, in mod normal nu este atacata de daunatori. Se va evita udarea excesiva, care ar putea provoca putrezirea bulbilor. Se mai poate intampla ca, pe bulbi, dupa scoaterea din pamant, sa apara acarieni sau larve de muste, care se vor inlatura prin spalarea cu apa calda.

  In gradina, puteti obtine efecte estetice deosebite prin plantarea in randuri succesive sau in diferite alte combinatii, a zambilelor de culori diferite, iar in interior, prin alaturarea mai multor ghivece. Puteti sa aveti zambile inflorite si in alte perioade ale anului decat primavara, cu conditia ca, dupa o inflorire, sa lasati bulbul sa se odihneasca, in spatii racoroase si intunecate, timp de 8-10 saptamani.

Crizantemele

Semnificatia numelui de crizantema este cea de 'floare aurie' (gr. krus anthemon), chiar daca astazi aceasta specie se regaseste intr-o mare varietate de culori a florilor: albe, galbene, portocalii, roz, rosii, grena, bicolore sau in trei culori.

Acestea sunt in forma de rozeta, de diferite marimi, asemanatoare margaretelor, anemonelor sau florilor batute, si au un parfum specific, proaspat si placut.
Considerandu-se ca aduc fericire si zambete in casa, crizantemele sunt foarte apreciate in tara de origine, Japonia, unde au chiar si o zi speciala dedicata lor, 9 septembrie, cand se tine Festivalul National al Crizantemei. In cealalta tara - mama, China, frunzele si lastarii fragezi de crizantema sunt folosite in bucataria traditionala, in salate, datorita continutului crescut de vitamine si saruri minerale, sau pentru a da aroma mancarurilor.

Crizantemele sunt printre cele mai rezistente ultimele flori din gradina ta. Crizantemele sunt cultivate atat primavara cat si iarna. Ele sunt fortate sa “infloreasca” primavara inauntrul serelor si vandute in florarii de Pasti si de 1 – 8 martie.

Aceleasi plante sunt plantate in gradinile de flori, tunse si in floare din nou toamna. Exista aproximativ 500 de specii de crizanteme cultivate pentru forma si coloritul inflorescentelor.

Cultivarea, ingrijirea si inmultirea crizantemelor

Crizantemele se planteaza in lunile mai - iunie in sol ingrasat cu mranita, in locuri semi-insorite, care sa le asigure pe zi 11 ore de lumina si 13 de intuneric, atat cat au nevoie pentru inflorire maxima.
Solul in care se cultiva crizantemele trebuie sa fie fertil, permeabil si suficient de umed, pentru ca atat seceta cat si excesul de apa dauneaza plantei (putrezirea radacinilor, aparitia daunatorilor, scaderea calitatii florilor). Crizantemele se uda imediat dupa plantare si de aproximativ doua ori pe saptamana vara si saptamanal sau la doua saptamani in perioada rece, de preferat dimineata.
Inmultirea crizantemelor se face prin divizarea tufelor (primavara si toamna), prin butasi sau semanarea semintelor primavara, in cazul varietatilor anuale.
Atunci cand planta are 6 - 7 perechi de frunze se practica ciupitul, operatiune ce consta in taierea varfurilor de deasupra a jumatate din perechile de frunze. Prin aceasta metoda se obtine ramificarea plantei, intarzierea si obtinerea unei infloriri compacte. Ciupitul se face dimineata iar dupa terminare se aplica tratamente si se uda planta.
Pana la aparitia bobocilor, crizantemele au nevoie de o temperaturi de peste 20 de grade, dupa care le sunt suficiente 15 - 17 grade. Daca vreti sa obtineti flori mai mari, indepartati ceilalti boboci, lasandu-i doar pe cei din varf.
Alte operatiuni necesare ingrijirii crizantemelor sunt afanarea solului, aplicarea de ingrasamant pana cu aproximativ o luna inainte de inflorire (pana la aparitia bobocilor) si montarea spalierelor de sustinere, pe masura ce plantele cresc.

Desi crizantemele pot fi cultivate din seminte sau butasi, aproape fiecare cumpara plante tinere de la sera sau florarie. Ele pot fi de asemenea inmultite prin butasi.
Crizantemele sunt usor de cultivat. Prefera soare mult sau partial, si pamant bine drenat. Pentru a inflori crizantemele au nevoie de 11 ore de lumina si 13 ore de intuneric din 24 ore. Solul in care se cultiva crizantemele trebuie sa aibe umiditate suficienta. Atat seceta cat si excesul de apa sunt nefavorabile plantelor. Trecerea de la o stare la alta produce socuri in viata lor.
Copileste lastarii pentru a dezvolta un aspect stufos. Ruperea lastarilor se face lateral pentru a lasa frunza in pozitia ei normala. Este gresiti a se rupe copilii peste frunze deoarece acestea se rasfrang iar apoi tija se va stramba.
Stropeste crizantemele cu un ingrasamant bogat in fosfor pentru a permite inflorirea la aproximativ 40-50 de zile de la plantare.
Crizantemele sunt excelente pentru a se folosi in buchete sau in vaze. Florile taiate rezista in vaze intre 12-22 de zile. Se recolteaza dimineata.
Crizantemele vor supravietui iernii in majoritatea regiunilor. Daca climatul este mai rece, aseaza un invelis gros de strat protector, sau mulci peste planta dupa ce frunzele au cazut

Boli si daunatori:

Crizantemele sunt atacate frecvent de musculita alba de sera, paduchii verzi, paianjenul rosu comun si trips.

In gradina, ghivece sau taiate

Toamna,  atractia gradinii pe care o readuc la viata, o animeaza si ii dau culoare, pana la sfarsitul lui noiembrie, este crizantema. Dupa ce se ofilesc, nu rupe florile ci lasa-le pana toamna tarziu, pentru ca lastarii sa nu inghete, si protejeaza tufele asupra iernii acoperind baza.

O alta cultura deosebit de cautata pentru florile sale frumoase este gerbera.

Gerbera

Denumire stiintifica: Gerbera jamesonii
Familie: Asteraceae
Origine: Africa de sud
Perioada de inflorire: vara pana toamna
Inaltime: 45 cm
Diametru: 45 cm
Distanta de plantare: aprox. 45 cm
Sol: nisipos, usor drenabil (altfel pot aparea boli provocate de ciuperci)
Expunere: loc deschis si insorit; este sensibila la inghet si are nevoie de protejare impotriva vantului puternic.
Udare: regulata si din abundenta in perioada de crestere
Fertilizare: ocazional, in perioada de crestere
Descriere
Gerbera este o planta cu flori de culori vibrante. Exista in jur de 40 de specii, raspandite din Africa, Madagascar si pana in Asia tropicala si America de Sud. Florile au intre 10 si 25 cm diametru, pat fiecare planta are mai mult de 10 frunze de culoare verde, aranjare intr-o coroana paralelea cu pamantul.
Gerbera poate fi plantata in gradina, in ghivece individuale sau in ghivece decorative, la un loc cu alte specii de plante. Exista multi hibrizi si culorile variaza la fel de mult - de la alb, crem, galben, portocaliu - rosiatic, pana la purpuriu sau violet. Gerbera se cultiva de obicei in sere si este foarte o floare taiata foarte indragita. Infloreste toata perioada anului.
Ingrijire si cultivare
Exista cateva principii cand vine vorba de cultivarea de gerbera, care, daca sunt respectate intocmai, vor duce la obtinerea unor gerbera cu tulpini puternice, flori stralucitoare si rezistente la unele boli ale plantelor si la conditiile atmosferice.
Pregatirea solului1. Inainte de plantarea gerberei, pamantul trebuie sapat bine, pana la 60 cm adancime, ocazie cu care se inaltura radacinile sau frunzele (in cazul in care cultivarea gerbera se face in gradina);
2. Dupa ce s-a sapat, pamantul se niveleaza.
Straturile de gerbera
Cultivarea de gerbera se poate face si in straturi ridicate la 30-60 cm deasupra nivelului solului. Acestea pot fi inguste, de minim 35 cm latime, pentru plantarea unui singur rand de gerbera, sau mai late, de 70 cm, pentru plantarea pe doua randuri.
Plantarea
Gerbera se planteaza la suprafata solului, NICIODATA adanc in pamant. Se planteaza numai rasadurile de flori sanatoase.
Udarea :Gerbera se uda regulat si din abundenta, dar aveti grija ca radacinile sa nu stea in umezeala. Din cand in cand, pentru a "spala" pamantul, udati cu multa apa si lasati-l sa se scurga in tavita (aveti grija ca apoi sa inlaturati surplusul de apa).
Daca trebuie sa spalati frunzele sau sa le indepartati pe cele batrane, uscate, nu faceti niciodata acest lucru cand afara este foarte cald.
Fertilizarea
Inainte de plantare nu este nevoie neaparat sa adaugati in pamant materiale organice - decat, desigur, daca acesta este de foarte proasta calitate. Este suficient sa tratati planta cu o substanta fertilizatoare lichida pe care sa o diluati in apa de udat.
1. Formula substantei depinde de cantitatea de apa si de calitatea pamantului: o formula buna este de 100 - 140 ppm N, 20 - 40 ppm P, 150 - 220 ppm K, si se poate obtine din amestecul oricaror fertilizatori care se gasesc in comert.
2. Microelementele sunt foarte importante, asa ca nu uitati sa le adaugati ca solutie, in apa de udare.
3. Ingrijirea gerbera poate fi oarecum problematica pentru ca nu suporta ca aciditatea pamantului sa fie foarte ridicata. In acest sens, pamantul trebuie "spalat", adica planta trebuie udata cu o cantitate foarte mare de apa, care sa fie lasata sa se scurga bine in tavita ghiveciului.
Cultivarea gerbera in sera
In acest caz sunt importante o serie de elemente:
1. Circulatia aerului. Contolul ventilatei prin peretii laterali este o necesitate. Ferestrele aflate la unghiri inalte sunt de asemenea o idee buna. Acest lucru e adevarat si aplicabil atat vara, cat si iarna, cand sera nu e incalzita sau nu primeste cantitati suplimentare de CO2. Ferestrele trebuie inchise pe perioada iernii numai daca temperatura scade foarte mult. Vara, acestea se inchid partial cand temperaturile sunt foarte crescute si umiditatea este mare.
2. Incalzirea. Este absolut necesara. De exemplu, pentru varietatile de gerbera Shoub, temperatura pe timpul noptilor de iarna trebuie sa fie de 12-14 grade C.
Gerbera este o floare taiata foarte populara. Ruperea bobocilor noi (sau inlaturarea celor ofiliti) va incuraja ramificarea si inflorirea din abundenta.
InmultireInmultirea gerberei se face prin seminte sau prin divizare. Conditiile climatice favorabile pentru inmultirea prin seminte sunt de 22-24 grade C si o umiditate de 40-50%. Lastarii sau butasii se taie de pe planta in martie - aprilie. Semintele si butasii se planteaza in pamant nisipos pana cand noile plante ating 2,5 cm inaltime. Daca semintele nu germineaza in 14-21 de zile, atunci nu o vor mai face.
Replantarea se face in aprilie. Rasadurile (gerbera obtinuta din seminte germinate) si butasii prinsi trebuie replantati in ghivece umplute cu un amestec de nisip, amestec organic uscat si turba. Cand replantati, faceti astfel incat coroana plantei sa fie deasupra nivelului solului. Pana cand planta prinde bine radacini, ghivecele trebuie tinute in umbra si stropite cu apa; dupa aceea, pot fi mutate la soare. Plantele dureaza 3-4 ani, perioada in care vor inflori din abundenta; dupa aceea, florile vor aparea mai rar si planta se va ofili.
Pentru a obtine rezultatele cele mai bune, gerbera are nevoie de cat mai multa apa si soare. Expunerea la soare direct 1/2 din zi si mentinerea pamantului usor umed, mereu, este o reteta pentru succes. Cantitatea mare de lumina duce la aparitia din abundenta a florilor.
Boli si daunatori Gerbera este sensibila la bolile care ataca radacina, daca drenajul apei nu se realizeaza cum trebuie. Plantarea ei in ghivece, intr-un amestec de pamant de buna calitate poate indeparta cauza bolilor.
Plantele sanatoase sunt rareori atacate de daunatori. Ciupercile si putrezirea radacinii sunt o problema des intalnita la plantele udate din abundenta. Frunzele batrane, ofilite sau uscate trebuie inlaturare de pe planta pentru a inlatura sansele aparitiei vreunei ciuperci.

O alta cultura deosebita pentru florile sale este strelitzia.

 Cum producem strelitzia pentru flori taiate – familia Musaceae

Genul Strelitzia include 4 specii originare din Africa de Sud, dintre acestea specia cea mai cultivată fiind Strelitzia reginae Banks. denumita popular streliția sau  pasărea paradisului .Numele acestei plante este dat de  Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, regina consoarta a regelui George III. A fost adusa in Europa in anul 1773 prin intermediul  unui transport de plante pentru Royal Botanical Garden.
Strelitzia este o plantă cu vegetaţie continuă, care formează anual 1–4 lăstari noi (drajoni) la periferia tufei; cultura durează o perioadă îndelungată, 20–25 de ani. Vara, pentru o lună şi jumătate, plantele se trec printr-o perioadă de repaus relativ, fără a-şi pierde frunzele; în această perioadă plantele se pulverizează cu jet fin de apă iar substratul se udă foarte puţin şi foarte rar, doar atât cât să nu se usuce de tot pământul. Talia plantei poate atinge 1,5–2 m, planta creşte sub formă de tufă bogată, cu frunzele foarte mari, oval–eliptice, coriacei, cu peţioli viguroşi, cilindrici, lungi de 50–70 cm. În pământ planta prezintă rădăcini cărnoase, suculente, având aspectul unor rizomi.
Florile sunt reunite în număr de 5–10 într-o inflorescenţă tip carenă ,asemănătoare unui cioc de pasăre susţinută de tije cilindrice viguroase, înalte de 130–200 cm; ele sunt alcătuite fiecare din 3 sepale oranj, 3 petale albastre (dintre care una scurtă şi 2 lungi lipite) şi 5 stamine şi ies eşalonat din carena protectoare. Înflorirea
 are loc din septembrie până în aprilie – mai, anul următor.  In mediul natural fructele ce apar  în dezvoltarea bracteelor  ​​şi ajung la mărimea unui ou de găină mic, la maturitate sunt împărţite în trei secţiuni , sunt dure, de culoare neagră ,la un capat sunt acoperite de un puf portocaliu,  pline cu seminţe. Polenizarea manuala este  necesară din cauza lipsei de păsări polenizatoare adecvate ,în afara habitatului său natural a cursurilor de apă  pe coasta de est a regiunii Capul Bunei Speranţe din Africa de Sud.Aceste pasari sunt atrase de nectarul foarte dulce din interiorul bracteelor.  În Australia, sunt unele pasari iubitoare de miere, ce pot poleniza accidental aceste plante, dar acest lucru este foarte nesigur.

Temperatura
Strelitzia este o plantă de seră caldă şi umedă, având nevoie de temperaturi de 25–35 °C şi o umiditate relativă a aerului de 70–80 % pentru o creştere şi înflorire optimă. Pragul termic minim pentru ca plantele să înflorească este de 15 °C iar temperaturile mai mici de 10 °C afectează şi creșterea vegetativă a plantei.
Lumina
 Exigenţele faţă de acest factor sunt moderate, plantele înflorind şi în condiţii de lumină difuză dacă dispun de căldura şi umiditatea relativă optime.
Apa
. Având un volum vegetativ bogat, plantele de Strelitzia solicită udări consistente, având însă grijă să se evite excesul de umezeală la nivelul substratului care determină putrezirea rapidă a rădăcinilor. În timpul perioadei de repaus relativ plantele se udă foarte rar şi foarte puţin, doar atât cât să nu se usuce prea mult substratul.
În atmosferă însă streliţia solicită o umiditate relativă ridicată, de 70–80 %, atât în timpul creşterii şi înfloririi cât şi în timpul perioadei de repaus relativ.
Aerul
 Chiar dacă preferă atmosfera sufocantă şi umedă, serele se vor aerisi frecvent pentru împrospătarea aerului.
Substratul de cultură
 Strelitzia are nevoie de substraturi profunde, bine drenate, fertile, permeabile, cu un pH de 6,5–7.  
Fiind o cultură de lungă durată (20–25 ani) pregătirea substratului de cultură trebuie să asigure o bună afânare în profunzime, motiv pentru care înainte de înfiinţarea culturii se va face desfundatul la 70–80 cm adâncime. Celelalte lucrări de pregătire a substratului şi a serei sunt cele specifice pentru înfiinţarea oricărui ciclu de cultură în seră. La fertilizarea de bază se administrează cantităţi mari de îngrăşăminte: 30 tone mraniţă/ha şi 2–4 kg/mp îngrăşăminte minerale complexe în raportul 20 % azot, 20 % fosfor, 60 % potasiu.
Distanţele de plantare sunt de 80 x 60 cm, asigurându-se o densitate de 2 plante/mp. La aceste distanţe se deschid gropi cu dimensiunile de 40 x 40 x 40 cm, în care plantele se aşează cu grijă pentru a nu răni rădăcinile. Imediat după plantare se udă abundent, fiecare plantă, cu jet slab de apă. Epoca optimă de înfiinţare a culturii este vara, în lunile iulie – august, când plantele trec prin perioada de repaus relativ.
Îngrijirea culturii
 Fertilizarea fazială se face atât la sfârşitul perioadei de repaus relativ cât şi în timpul vegetaţiei active. Fertilizarea de la sfârşitul repausului se face cu 10 kg/mp îngrăşăminte organice şi 15 g/mp îngrăşăminte minerale complexe.
În timpul vegetaţiei active se fac fertilizări la interval de 20 de zile cu îngrăşăminte minerale complexe (NPK) . Udarea
 se face moderat pe substrat, cel mai bine prin aspersie pentru realizarea unei umidităţi atmosferice ridicate. Afânarea solului 
se face ori de câte ori este nevoie, nu prea adânc pentru a nu răni rădăcinile plantelor.

CULTURA DE FREZIA

Plantarea si ingrijirea florilor de Frezie

 De cand au aparut in Europa la sfarsitul sec al XIX-lea , speciile de frezie au fost tot mai mult apreciate pentru parfumul si aspectul lor delicat.

Chiar daca sunt originare din Africa, freziile pot fi crescute cu succes si pe teritoriul tarii noastre daca le sunt respectate putinele cerinte.

In primul rand este esential sa cunoasteti ca inmultirea freziilor se realizeaza la sfarsitul verii prin bulbi sau seminte. Atunci, bulbii care au aspectul unor cepe mici, trebuie plantati cu partea ascutita in sus, pentru a se putea dezvolta.  

Daca doriti sa cultivati in gradina florile de frezie alegeti un loc aerisit care sa beneficieze de multa lumina, asigurandu-va totodata ca solul este afanat si bine drenat. Pastrati plantele bine udate pe perioada cat frunzele si florile sunt in crestere.

Daca  apa are tendinta sa balteasca 5-6 ore dupa ploile puternice este semn ca trebuie sa luati masuri pentru optimizarea drenajului.

Cea mai facila metoda este sa aduceti un adaos de material organic (compost, gunoi de grajd descompus) in zonele cu probleme pentru a ridica nivelul cu aproximativ 2-3 cm. Daca nu va este totusi la indemana, nu aveti decat sa gasiti alt loc care sa raspunda cerintelor plantei.

Cu privire la etapele evolutive, toamna se formeaza radacinile iar in perioada anotimpului rece are loc doar cresterea lastarilor. Ca o rasplata pentru efortul depus, primavara apar si florile care imbie simturile cu mirosul lor placut. 

Dupa incheierea perioadei de inflorire freziile pot fi deja taiate pentru a fi folosite in scop decorativ.

Cultura in conditii de apartament, in ghiveci, este destul de anevoioasa. Pentru aceasta temperatura va trebui mentinuta constanta, la aproximativ 15 grade Celsius in primele 60 zile iar apoi va trebui adaptata in functie de conditiile de iluminare.

Secretul longevitatii florilor in interior, spun specialistii, consta in depozitarea freziilor intr-o camera racoroasa cu scopul de a le incetini dinamica. Aportul de apa in cazul freziilor de apartament trebuie sa fie prezent  in cantitati moderate. 

Cand frunzele incep sa se ofileasca iar florile s-au trecut, se poate trece la salvarea bulbilor in vederea plantarii in anul urmator.Bulbii se scot obligatoriu din sol se pun la uscat se ambaleaza pe culori in saculeti de plasa si se pastreaza la racoare pana la plantare.

O cultura deosebit de frumoasa este si cultura de altstroemeria (crin peruan).

Lucrari de infiintare a culturii de alstroemeria

Deoarece o cultura de alstroemeria trebuie sa dureze cel putin 2- 3 ani , pregatirea terenului in vederea plantarii trebuie sa cuprinda lucrarea de afanare in profunzime ( 40 – 50 cm ) a solului si adaosul de materii organice  in cantitati mari  ( 300 tone / ha gunoi de grajd sau 100 -200 tone / ha mranita ). Daca solul este greu , lutos, se impune administrarea in plus a 100 – 150 tone / ha turba fibroasa sau frunze semidescompuse .
Dupa incorporare se dezinfectie se adauga superfosfat in doze de 600 – 1000 kg / ha . Urmeaza maruntirea, nivelarea si modelarea prin greblare a brazdelor late  de 100 de cm.
Sistemul de plantare cu distantele intre randuri si pe rand este prezentat in schema de plantare de mai jos. Deasemeni , scheme de plantare gasiti in site-ul nostru la multe din culturile floricole care va intereseaza, optiunea dvs este sa introduceti intr-una din casetele de cautare de pe site a plantei despre care doriti informatia. Sunt doua casete, prima care va ofera rezultate de pe intregul web si a doua care ofera rezultate numai din baza de date a site-ului nostru.

Plantarea se face in gropi deschise la adancimea de 12 – 15 cm. Materialul saditor il constituie rizomii tineri care se descprind de la plantele mama deplantate in acest scop. Lastarii porniti din mugurii de pe rizomi este bine sa fie de dimensiuni mici ( 2-3 pana la 10 -15 cm, in functie de soi si starea culturii.)
Asezarea in gropi a fragmentelor de rizomi cu lastari se face manual avandu-se grija ca partea superioara a rizomului sa fie aproape de marginea gropii. Plantarea rizomilor fara lastari  poate fi o cauza a putrezirii lor. De aceea , dupa plantare si tot timpul pana la prindere ( restabilirea cresterii ) se uda cu cantitati mici de apa pentru a se preveni putrezirea partilor subterane.
Perioada optima de plantare este toamna in lunile septembrie- octombrie.
                                                                                                                           

Producerea florilor de Lisianthus -care provine din familia Gentianaceae

Lisianthus este originar din Mexic şi SUA   si a cunoscut o ascensiune spectaculoasă în sortimentul floricol al ultimelor decenii, atât ca floare tăiată cât şi ca plantă la ghiveci. Se cunosc circa 25 de specii ale genului Lisianthus dintre care specia cultivată, care a cunoscut cea mai mare extindere este Lisianthus russelianum Hook. (syn. Eustoma russelianum Don G., Eustoma grandiflora (Ref.) Shinn) – lisiantus.
 Lisianthus este o specie perenă ce se cultivă ca plantă anuală sau bienală. Într-o primă fază planta creşte ca o rozetă de frunze iar mai târziu formează una sau mai multe tulpini florale cu lungimea de 40– 80 cm. Acestea sunt mai mult sau mai puţin ramificate în partea superioară şi garnisite cu frunze sesile, verzi–albăstrui, oval–lanceolate, dispuse opus. Creşterea plantei în faza de răsad este foarte lentă astfel că de la semănat şi până la plantarea la locul de cultură, când plantele trebuie să aibă 2–3 perechi de frunze sunt necesare între 8 şi 12 săptămâni, în funcţie de soi şi varietate. Numărul final de perechi de frunze care se formează pe o tulpină florală este de 8–10. În condiţii de temperaturi ridicate prelungite, planta rămâne în faza de rozetă fără să mai dezvolte tulpini florale, acesta constituind un risc major al culturilor de lisiantus; totuşi, în ultima perioadă s-au creat varietăţi, soiuri şi hibrizi mai mult sau mai puţin toleranţi la temperaturile ridicate.
Florile sunt campanulate, dispuse în vârful ramificaţiilor tulpinii şi având corola alcătuită din 5 petale lucioase, catifelate, colorate în nuanţe foarte diferite de albastru, roz, violet, alb, unicolore sau bicolore. La deschiderea maximă, dimensiunile corolei pot atinge 6–9 cm lungime şi 5–8 cm diametru. De la semănat la primul val de înflorire sunt necesare 5–7 luni, plantele fiind capabile să producă un al doilea val de înflorire după circa două luni de la prima recoltă. Fructele sunt capsule alb–gălbui şi conţin seminţe foarte mici (circa 19.000 seminţe/gram).
Temperatura. Plantele de Lisianthus se caracterizează printr-un puternic termoperiodism diurn, ele solicitând praguri termice foarte precise pe diferitele etape ale creşterii şi dezvoltării. Astfel, temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor este de 20–25 °C iar pentru creşterea incipientă a răsadurilor sunt necesare 21–24 °C ziua şi 15–18 °C noaptea. În faza de creştere vegetativă intensă şi înflorire temperaturile optime sunt de 16–18 °C ziua şi 10–12 °C noaptea.
Lumina. Lisianthus manifestă exigenţe ridicate faţă de intensitatea luminoasă în toate etapele ciclului biologic, inclusiv în faza de germinaţie a seminţelor care sunt caracterizate prin fotosensibilitate pozitivă. Nivelul minim al intensităţii luminoase în timpul procesului de germinaţie a seminţelor este de 3000 lucşi iar nivelul optim din timpul perioadei de creştere vegetativă intensă şi înflorire este de 30.000–40.000 lucşi.
Majoritatea autorilor consideră Lisianthus o plantă indiferentă faţă de durata zilei în timp ce alții susţin că zilele lungi de 14–16 ore determină o creştere vegetativă mai viguroasă şi o înflorire mai timpurie a plantelor.
Apa. Plantele de Lisianthus sunt foarte sensibile atât la excesul cât şi la insuficienţa apei. Substratul se va menţine permanent reavăn prin udări dese şi cu cantităţi mici de apă. După recoltarea florilor din primul val de înflorire udările se vor reduce uşor până la reluarea creşterilor ce vor permite obţinerea celui de-al doilea val de înflorire. Umiditatea atmosferică trebuie menţinută la un nivel moderat (60–70 %), exceptând primele 2 săptămâni de după înfiinţarea culturii când aceasta trebuie să fie ceva mai ridicată (80–85 %), pentru a favoriza restabilirea mai rapidă a plantelor.

Aerul. Serele se vor aerisi regulat, cu grijă însă pentru a nu crea curenţi reci de aer. De asemenea, substratul de cultură se va afâna periodic pentru a permite o cât mai bună circulaţie a oxigenului la nivelul sistemului radicular al plantelor. Substratul de cultură trebuie să fie uşor spre mijlociu, cu fertilitate moderată, bine drenat; manifestă o toleranţă largă în privinţa pH-ului, de la 5,7 la 7,0.  
În condiţiile din ţara noastră culturile de Lisianthus se realizează doar în sere. Pentru cultura în seră, practicată în condiţiile ţării noastre, atât sera cât şi substratul de cultură se pregătesc prin lucrările specifice înfiinţării oricărui ciclu de cultură în seră. La fertilizarea de bază se aplică 4–5 kg/m2 turbă + 2–3 kg/m2 mraniţă + 80 g/m2 superfosfat + 50 g/m2 sulfat de magneziu.
Epoca optimă de înfiinţare a culturii pentru condiţiile din ţara noastră este la sfârşitul iernii – primăvara, ceea ce presupune ca semănatul să se facă în perioada de toamnă – iarnă. Această epocă de plantare permite obţinerea primului val de înflorire la sfârşitul primăverii, respectiv, vara. Densitatea optimă a plantelor este de 40–60 plante/mp şi ea se asigură prin plantarea materialului biologic la distanţele de 13–15 cm, atât între rânduri cât şi între plante pe rând. În momentul plantării substratul trebuie să fie reavăn iar imediat după plantare se udă individual cu jet slab de apă fiecare plantă.
De asemenea, după udarea de la plantare se recomandă executarea tratamentului la colet cu un fungicid sistemic care să prevină atacul bolilor coletului.

Cum producem crini pentru flori taiate – familia Liliaceae-lilium

 O alta cultura de flori taiate destul de cautata este cultura de crin .Este o specie care nu necesita lucrari de intretinere prea complicate deci poate fi relativ usor de cultivat.

Originar din areale foarte diferite situate în Asia, Europa şi America de Nord, genul Lilium (crini) reuneşte peste 100 specii geophyte cu bulbi solzoşi. Pentru producerea florilor tăiate s-a extins foarte mult în ultima perioadă cultura hibrizilor asiatici, orientali şi LA. Pe lângă aceştia, se realizează culturi forţate pentru producerea florilor tăiate în perioada sărbătorilor pascale la speciile Lilium longiflorum Thunb., Lilium candidum L., Lilium speciosum Thunb.In Evul Mediu, crinul a fost asociat cu Fecioara Maria si era un simbol al puritatii. Floarea de crin poate fi astfel regasita in multe picturi ale Fecioarei Maria. In Asia, crinul a fost cultivat din cele mai vechi timpuri ca planta de ornament la curtile regale.
Hibrizii asiatici au rezultat prin încrucişarea mai multor specii botanice. Se caracterizează prin bulbi mari, sferici şi tulpini florale cu înălţimea de 75–100 cm; frunzele sunt mijlocii, verzi, oval–eliptice, cu nervurile paralele, evidente, dispuse în verticil. Florile mari, dispuse în raceme terminale, umbeliforme, au diametrul la deschiderea maximă de 15–20 cm. Sunt lipsite de parfum sau puţin parfumate, colorate în nuanţe foarte diferite de roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În condiţii de câmp deschis înfloresc în prima jumătate a verii.
Hibrizii orientali au fost obţinuţi prin încrucişări repetate ale speciilor Lilium auratum şi Lilium speciosum iar unii dintre aceştia şi a speciei Lilium henryi. Au bulbi mari, sferici şi tulpini florale înalte de 70–80 cm, pe care sunt dispuse în verticil sau altern frunze mijlocii, oval-eliptice, verzi, cu nervurile evidente. Florile sunt foarte parfumate şi au la deschiderea maximă diametrul variind între 10 şi 30 cm; sunt dispuse în raceme terminale umbeliforme şi sunt colorate în nuanţe foarte diferite de roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În condiţii de câmp înfloresc în a doua jumătate a verii.
Hibrizii LA au rezultat prin încrucişarea hibrizilor asiatici cu specia Lilium longiflorum şi se caracterizează printr-o vigoare deosebită a plantelor ce pot atinge chiar şi 2 m înălţime, flori mari, numeroase (până la 30 pe tulpina florală), discret parfumate, colorate în roşu, oranj, galben, crem, roz, alb. În câmp înfloresc în prima parte a verii.
Temperatura. Speciile cultivate în câmp sunt rezistente la frigul din timpul iernii, Lilium speciosum având nevoie totuşi de o uşoară protejare peste iarnă cu materiale organice. Cultivate în seră, pentru producerea florilor tăiate aceste specii au nevoie – ca şi hibrizii asiatici, orientali şi LA – de asigurarea perioadei de frig pentru întreruperea repausului, înrădăcinarea bulbilor şi inducerea florilor.
Nivelul temperaturii şi durata perioadei de frig variază în funcţie de specie şi hibrid. Astfel, pentru speciile cultivate în câmp bulbii se expun timp de 6 săptămâni la temperaturi de 2–4 °C în timp ce pentru hibrizi bulbii se menţin la 0 °C, timp de 6 săptămâni hibrizii asiatici şi LA, respectiv 8 săptămâni hibrizii orientali. După parcurgerea acestei perioade de frig bulbii se plantează cât mai repede posibil sau pot fi stocaţi la temperaturi negative, de – 1 °C, – 2 °C, în vederea unei plantări eşalonate.
După plantarea bulbilor, temperatura în seră se dirijează diferit, în funcţie de fenofază, astfel: de la plantare şi până la apariţia conului de frunze la suprafaţa substratului (etapă ce coincide cu înrădăcinarea bulbilor şi pornirea în vegetaţie) se asigură o temperatură de 10–12 °C; de la apariţia conului de frunze şi până la înflorire sunt necesare 14–16 °C la hibrizii asiatici şi LA, 16–18 °C la speciile cultivate în câmp, 18–20 °C la hibrizii orientali; în timpul înfloririi ca şi pe parcursul nopţii temperatura se scade cu 2–3 °C faţă de pragurile aminitite mai sus.
Lumina. Speciile genului Lilium sunt plante de zi lungă, având nevoie de 14–16 ore de lumină zilnic. Intensitatea luminii este, de asemenea, un factor important pentru calitatea florilor, motiv pentru care la culturile efectuate în intervalul octombrie – martie în zilele cu nebulozitate accentuată este necesar iluminatul artificial cu lămpi care să asigure o putere 500 w/mp. Iluminatul artificial se aplică 14–16 ore zilnic, din momentul când bobocii florali au lungimea de circa 1 cm şi până la înflorire.
Apa. Speciile şi hibrizii de Lilium manifestă pretenţii moderate faţă de apă, atât la nivelul substratului cât şi în atmosferă.
Aerul. Serele trebuiesc aerisite zilnic, cu grijă fără a se crea curenţi de aer. Fertilizarea cu dioxid de carbon în concentraţie de 0,1 %, mai ales în timpul sezonului rece, contribuie la obţinerea unor flori de calitate superioară.
Substratul de cultură. Speciile şi hibrizii de Lilium solicită substraturi de cultură uşoare, bine drenate, fertile, bogate în humus, uşor acide, cu pH-ul 6,3–7,0.

Cultura crinilor în seră pentru producerea florilor tăiate se realizează fie direct în solul serei sau pe bacuri înălţate fie în lădiţe sau ghivece (cultura containerizată). Durata unei culturi variază între 10–12 săptămâni la Lilium longiflorum, hibrizii asiatici şi hibrizii LA şi 14–16 săptămâni la hibrizii orientali, Lilium candidum şi Lilium speciosum. Vara, durata culturilor este mai scurtă, în medie, cu 2 săptămâni. Ţinând cont de durata culturii plantarea se face eşalonat, în funcţie de posibilităţi şi de momentul în care se doreşte comercializarea florilor.
Pentru cultura direct în solul serei sau pe bacuri înălţate pregătirea serei şi a substratului de cultură se face prin executarea lucrărilor specifice dinaintea fiecărui ciclu de cultură. La fertilizarea de bază se aplică 60–80 g/mp superfosfat + 30–40 g/mp sulfat de potasiu + 5–6 kg/mp mraniţă foarte bine descompusă. În momentul plantării substratul de cultură trebuie să fie reavăn. Distanţele şi adâncimea de plantare variază între 20–30 cm/15–20 cm/6–8 cm (mai mari iarna şi mai mici vara), asigurându-se o densitate de 40–50 plante/mp iarna şi 50–60 plante/mp vara.   
Pentru cultura containerizată se folosesc, cel mai adesea, lădiţe cu dimensiunile de 60 x 40 cm, în care se plantează 14–15 bulbi iarna, respectiv 17–18 bulbi vara. De asemenea, în ultima perioadă s-a extins mult cultura în ghivece cu diametrul de 18–20 cm, în care se plantează un singur bulb. În ambele cazuri se va avea în vedere asigurarea drenajului la plantare şi dezinfecţia substratului înainte de aşezarea în lădiţe sau ghivece. Indiferent de varianta de cultură, bulbii se dezinfectează cu 1–2 zile înainte de plantare prin îmbăiere timp de o oră în soluţii de pesticide (de exemplu, Topsin 0,1 % + Sinoratox 0,1 %). După îmbăiere bulbii se aşează pe un singur strat în spaţii bine aerisite astfel încât în momentul plantării să fie bine zvântaţi.

    Pentru ca anotimpul cultivarii lalelelor se apropie va propun cateva sfaturi legate de aceasta cultura .Lalele pot fi cultivate atat in gradina cat si in sere si solarii.

Lalelele vor fi plantate in functie de perioada cand doriti sa obtineti florile taiate ,acestea sunt flori destul de rezistente si isi pot desavarsi inflorirea si fara a ajunge la maturitatea deplina ,adica pot fi recoltate fara ca bobocul floral sa fie colorat ,el poate fi verde.

Sunt flori gingase care vestesc primavara si oferite celor dragi creeaza o stare de bucurie  si prospetime.

1.Cultura lalelelor in gradina Cultura lalelelor in gradina se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si samanta. Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol. Totusi se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente. Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci bine luminare si protejate de vanturile reci, sa aiba suprafata plana, fara adincituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.  Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbra unde infloresc mai indelung.  Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit. Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a florilor. Una dinrte cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul solului cu cazmaua la 40-45cm. In cazul unui sol argilos va trebui imbunatatita compozitia prin adaugarea de nisip de rau, iar in cazul solurilor nisipoase, se va adauga mranita bine putrezita sau pamant de telina. Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se va face cu un an inainte, la planta premregatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri. In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului se poate aplica plantei  premregatoare (de preferat o prasitoare), cu 2-3ani inainte de plantarea lalelelor cca 150t balegar la hectar. De fapt, cele mai bune premregatoare sunt leguminoasele. Se va evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazarii ca plante premregatoare, deoarece acestea sunt, deseori atacate de virusuri  fata de care si bulbii florilor sunt sensibili. Plantele premregatoare trebuie sa paraseasca  terenul cel mai tarziu pana la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul tardiv. Dupa efecuarea plantarii, terenul se acopera cu un strat de cca 8cm turba in stare umeda, care protejeaza bulbii contra inghetului, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor. Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis sa aplicam o gunoire plantei premregatoare, recurgem, cu cateva luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea  mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat. Cand solul este prea acid, inafara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu rezultate bune,si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor. Amendamente Dezinfectarea solului este faorte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, ca formalina sau cu preparate organomercurice. Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor chimice ca formalina. Plantarea lalelelor De regula, tuberobulbii se planteaza la o adincime cam de trei ori grosimea bulbilor, deci in medie 12cm adincime, exceptie facand lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adincime de 20cm. Pe soluri le mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2cm fata de solurile grele. Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor. Prima data, se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive. Plantatul lalelelor se executa manual. Pentru plantarea manuala ne putem folosi de harlete sau plantatoare obisnuite din lemn sau metal. Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceeasi adancime trasam santulete, in care se pun cu mana ceple la distanta stabilita pe rand. Intretinerea culturii de lalelele Lucrarile de ingrijire incep inainte de rasarirea plantelor, odata cu formarea crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abundenta. Maruntirea pamantului. Se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani planta. Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie.Cerinta cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune. Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta astfel : in primele faze de crestere cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se aplica doze mici, administrate superficial, in jur de 4 cm. Adancime. Cand radacinile devin mai puternice si deci planta mai dezvoltata, se pot aplica doze mai mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc. Un element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al respiratiei, care favorizeaza absorbtia sarurilor minerale si are o influenta buna asupra infloritului. Impreuna cu calciul si potasiul mareste rezistenta plantelor la boli si la indoirea tijelor florale. Un alt element important este potasiul care joaca un rol destul de mare in intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si sintezei substantelor azotoase. Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in cazuri exrtreme, planta se usuca, capatand la vraf culoarea albastra. De asemenea se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzie si calitatea florilor scade simtitor. 2.Cultura lalelelor in sera Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in interior suficiente tevi de incalzire, atat sub parapet cat si la coama, astfel incat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare si pe geruri mai mari. Daca din diferite motive, geamurile de la sera au inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toate suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul ca se poate incalzi si raci repede, dupa nevoie. De asemenea distanta dintre parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale. Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca la temperatura mediului. Lalelelel aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasa cateva zile la o lumina difuza care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti se recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogojini, obloane sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, aceste se pot acoperi cu altele, puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, orificiul de drenaj. Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in aceasta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel incat floarea sa nu mai ramana jos, intre frunze. Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcadu-se treptat la 16-17°C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura pana la 19°C, valoarea maxima la care se poate ajunge. Bolile si daunatorii lalelelor Principalele boli ale lalelelor In general bolile lalelelor sunt provocate de diferiti agenti patogeni, ca: virusi, bacterii, ciuperci, etc. Virozele sunt cauzate de virusuri. Boala este transmisa in mod direct prin insecte sugatoare cum sunt: paduchii de frunza si prin cepele infectate. Preventiv se combat insectele daunatoare si se foloseste un material sanatos pentru plantare. Putrezirea coletelor si caderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de barynum. Pentru a preveni aparitia bolii trebuie sa se tina seama de urmatoarele sfaturi atat la cultura in sera cat si la cultura in gradina : - sa nu se cultive prea devreme in gradina - sa nu se dea caldura pamantului ; cutiile si ghivecele se vor aseza, cel mai bine, pe parapet sau stalaje in sera - aerul in sera nu trebuie sa fie umed, de aceea este bine sa se aeriseasca seara, udatul se va face numai dimineata si apoi, imediat, se va aerisi in sera - se vor evita diferentel bruste de temperatura in sera - distantele de plantare nu vor fi prea mici in gradina - materialul saditor trebuie sa fie sanatos ; - serele, ghivecele si pamantul, inainte de plantare se dezinfecteaza cu formalina in sera. Principalii daunatori ai lalelelor in sera si gradina Paduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculosi dusmani ai lalelelor, deoarece ataca in colonii. Apar pe lalelele in sera, cand umiditatea atmosferica este prea scazuta sugand, in general, partile tinere si moi ale plantelor. Paianjenul de radacina (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaste dupa ingalbenirea brusca a frunzelor datorita distrugerii radacinilor si cepelor. Soarecii si sobolanii sunt daunatori foarte periculosi. Primii ataca, in special partile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acesti daunatori sunt distruse complect. Protejarea impotriva inghetului a lalelelor plantate in gradina in vederea scoaterii la fortat se va face cat se poate de tarziu pentru a nu atrage soarecii cu materialul de acoperire. Intrebuintarile lalelelor   Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, caf lori taiate la buchete, la vase in diferite aranjamente, la vaze, sau in parcuri pentru imbogatirea decorului de primavara. Cu cat temperatura incaperilor este mai scazuta si umiditatea relativa a aerului mentinuta la 75-80 %, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este mai mare. Pentru pastrarea prospetimii lor se folosesc mai multe procedee. Cel mai simplu procedeu consta in a taia tulpinile in apa. Unul dintre cele mai eficace procedee de pastrare a florilor taiate este folosirea urmatoarei compozitii : -la 100 g de apa se pun 50 g zahar, se amesteca bine pana ce apa se indulceste, apoi se adauga 1 g nitrat de argint si se amesteca, apoi se introduc florile.