Dendroseris neriifolia - cel mai rar copac

Dendroseris neriifolia - cel mai rar copac din lume

Dendroseris neriifolia este o specie de planta cu flori din familia Asteraceae. Are frunzele lungi si  aplecate si florile micute, alb-galbui. Specia isi are originea in Chile si este cat se poate de rara - se pare ca, la momentul actual, in salbaticie nu mai exista decat un singur exemplar. Momentan singura planta se afla pe insula lui Robinson Crusoe, supravietuind literalmente pe marginea  prapastiei, de pe aceasta bucata de pamant, pierduta in sudul Pacificiului.

Cunoscuta numai de cativa calatori avizati ca fiind locul in care a naufragiat si a trait celebrul personaj Robinson Crusoe in secolul 18, insula atrage naturalisti din intrega lume. Acestia vin aici sa studieze ceea ce se crede a fi cel mai "bogat" teren in specii de plante endemice pe kilometru patrat - se pare ca exista 124 specii de plante unice, care nu cresc nicaieri altundeva pe pamant, pe o suprafata totala de doar 36 mile patrate.

Desi exista si specimene de Dendroseris neriifolia cultivate de catre om, planta este amenintata in mod critic cu disparitia.

Dendroseris neriifolia nu este o specie care sa atraga privirea, fapt pentru care nici nu a fost cultivata in parcuri sau gradini. Dar, la fel ca in cazul altor copaci periclitati, ar putea avea utilizari care asteapta sa fie descoperite, fiind protejat prin lege. 

Iedera in casa si in gradina

Iedera este denumirea generica data plantelor cataratoare cu tulpini foarte lungi, lemnoase, care se pot raspandi atat pe orizontala alcatuind un covor verde sau pe verticala, folosindu-se de orice suport precum ziduri, arbori, stanci.

Din genul Hedera fac parte specii care pot fi intalnite in mai toate regiunile, cu precadere in Europa, Asia si nordul Africii. Sunt foarte apreciate de horticultori pentru impactul lor intr-o amenajare. Cu totii am putut observa case cu peretii acoperiti de iedera, total sau partial. Le-am vazut incolacindu-se in jurul unui trunchi sau atarnand peste o fatada, dirijate pe un spalier, pe un foisor sau umbrar. Oricum am privi, iedera creeaza senzatia de salbatic, de relaxare si liniste. O putem ghida dupa bunul plac, ea nu este pretentioasa si va creste exact cum avem nevoie.

Pulverizati periodic frunzele cu apa

Are nevoie de apa, dar nu foarte multa in pamant. Iedera iubeste apa din atmosfera, de aceea pulverizarea frunzelor o revigoreaza mai ales in serile fierbinti de vara. Foarta multa apa in pamant o usuca insa repede, pentru ca radacinile ii putrezesc.

Se inmulteste repede si lejer, prin butasire sau marcotaj. Taiati lastari si plantati-i intr-un ghiveci cu un pamant gras, defrunze (pamantul de padure, usor acid, este excelent). Daca tineti ghiveciul intr-un loc umbros in scurt timp planta va inradacina si poate fi transplantata.

Creste si in gradina si in ghiveci

Iedera este atat o planta de gradina cat si de ghiveci. Cei care tin iedera pe balcon, iarna trebuie sa o mute iarna in casa, deoarece radacinile pot degera in ghiveci. Iedera crescuta astfel este mai sensibila decat cea de gradina si nu va creste foarte mare.

Idei deco: puteti lasa iedera sa atarne peste marginea ghiveciului, sau, cu ajutorul unui mini-spalier construit din cateva bete si sarme, ii puteti da forma dorita. Iedera poate fi tunsa, pentru a stimula ramificatia. In acest caz, ea va capata aspectul unei tufe.

Cel mai mare dusman al iederei este o insecta numita paianjenul rosu. El ii inteapa frunzele care se coloreaza apoi in cenusiu si se ofilesc. In general, daca avem grija sa pulverizam iedera cu apa, paienjenii vor sta la distanta, ei apar numai daca in incapere este cald si atmosfera uscata. Daca apar, ii putem observa mai greu cu ochiul liber, sunt foarte mici. Ii recunoastem insa dupa panza foarte fina care apare pe frunze.

Daca iedera a fost atacata, nu intrati in panica! Stergeti frunzele cu un burete ud, imbibat intr-o solutie de apa si sapun de casa. Este un tratament ieftin si care da roade de cele mai multe ori. Daca doriti un tratament "profesionist", mergeti la o florarie sau o farmacie fitosanitara si cumparati un acaricid (denumiri comerciale: Pennstyle, Demitan, Mitac, Neoron, Nissorun).

Campsis radicans sau Trambita

Trompeta cataratoare, trompeta de Virginia sau trambita este un arbust catarator, originar din America de Nord. Spectaculos, exotic si foarte viguros, Campsis radicans se prezinta sub forma unei vite cataratoare, care urca pana la 10 m inaltime, avand lujerii rosietici, prevazuti cu radacini aeriene, care ajuta la fixarea plantei in suporti. Frunzele acesteia au 9 pana la 11 foliole, iar florile in cime terminale de culoare rosie, galbena sau portocalie, au forma de trompeta si cresc pe lujerii din anul curent, in lunile iulie-septembrie.

Campsis este o vita foarte usor de cultivat, nu manifesta cerinte deosebite fata de sol, este destul de rezistenta la seceta si la ger, fiind afectata numai de iernile cu temperaturi mai scazute de   -28 gr. C, cand lujerii anuali ii pot degera. Drajoneaza puternic, iar materialul de plantat se obtine din samanta, marcote sau butasi.

Semanatul se face in sere, in luna februarie, in ladite in care se pune un pamant usor; dupa ce rasare, planta se resadeste in ghivece sau in rasadnita. In gradini se planteaza abia dupa 15 aprilie, cand pericolul gerurilor tarzii a trecut. Samanta nu se stratifica, iar puietii raman timp de doi ani pe loc. Se recomanda ca acestia sa fie legati de tutori, ceea ce ajuta la scoaterea lor, pentru a fi plantati in loc definitiv. Taierile de formare a numarului de corzi pe vita sunt benefice.

Marcotajul prin musuroire si cel serpuit da rezultate foarte bune, iar drajonii ofera un material excelent pentru plantat. Pentru inmultire cei mai indicati sunt butasii, lungi de 12-15 cm, care se planteaza primavara in sere, in rasadnite sau direct afara.

Trambita este folosita in special la imbracarea zidurilor, stalpilor ornamentali, arborilor si la pegole. Atunci cand se afla in apropierea locuintelor, trebuie sa se evite ranirea radacinilor prin diferite lucrari, pentru a nu provoca o drajonare invadanta. Nu exista boli sau insecte care sa aduca daune notabile plantei.

Poate fi considerata o planta invadatoare pentru ca face numerosi lastari in jurul tulpinii principale. In plus, se dezvolta extrem de rapid, fapt pentru care are nevoie de mult spatiu.

Iris 

Denumire stiintifica: Iris lazica
Denumire populara: Iris lazistan, iris lazica
Familie: Iridaceae
Inaltime: 15 cm
Diametru: 25 cm
Aspect: planta perena, cu rizom
Expunere: partial umbra
Sol: umed, neutru sau alkalin
Temperaturi: rezista pana la -5C

Descriere
Irisii se impart in doua grupuri: irisi cu rizomi si irisi cu bulbi. Iris lazica face parte din primul grup si se imparte la randul sau in trei tipuri: cu barba, fara barba si cu petale crestate. Apartin de grupul de irisi rizomatosi, din grupa Unguiculares.Acestia sunt semnificativ diferiti de ceilalti irisi fara barba prin faptul ca infloresc din toamna pana primavara, cu numai o inflorescenta pe tulpina; in plus, sunt plante perene si dezvolta o masa de rizomi deasupra nivelului solului. Culoareaflorilor variaza de la albastru pana la violet si de la roz-leavantica pana la alb.

Frunzele sunt de un verde deschis, lungi de aproape 30 cm si aranjate in evantai.

Florile, care apar primavara devreme, sunt lipsite de parfum, lungi de 6 - 8 cm, o combinatie de petale albastre cu dungi albe si galbene.

Spre deosebite de irisii din grupa Unguiculares, Iris lazica prefera umbra partiala si pamantul umed. Cel mai bine se dezvolta cand sunt plantate intr-un loc ferit, partial umbrit, de exemplu intr-o gradina cu pietre. Pe perioada rede, rizomii se scort din pamant si se pastreaza intr-un loc racoros, la intumeric.

Ingrijire si cultivare
Pamantul trebuie sa fie umed, neutru sau acid. Cand se planteaza, rizomul trebuie sa fie partial expus, aduca partea de sus sa fie scoasa la suprafata. Se planteaza singur sau in grupuri de cate trei, la o 15-30 cm distanta unul de altul, pentru a lasa destul loc frunzelor sa se intinda.

Se trateaza cu un fertilizator cu putin nitrogen, imediat dupa plantare, apoi vara tarziu, la inceputul toamnei si apoi iar primavara devreme.

Inmultire
Rizomii se scot din pamant si se divid cand sunt in perioada de repaos, sau primavara, caz in care se planteaza imediat.
Semintele se seamana in rasadnite, toamna, in sera sau primavara.

Boli si daunatori
Melcii si limacsii pot fi o problema.

Info
- Iris lazica este originar din nord-estul Turciei si Georgia. Numele "lazica" se refera la faptul ca planta a fost gasita in Lazistan, pe malurile de la Marea Neagra.
- exista in jur de 300 de specii de irisi cu tulpina dreapta, cu rizomi sau bulbi. Numele de "iris" a fost imprumutat de la zeita curcubeului la greci.
- irisii au fost cultivati inca de pe vremea regatului faraonului egiptean Tutmose I, in jurul anilor 1500 iCh. Erau indragiti in principal din cauza florilor deosebite, care apareau primavara si vara. Soiurile cu tulpina inalta pot fi folosite in straturi de flori diferite, iar cele scunde in gradini cu pietre, pe marginile iazurilor sau fantanilor.

LILIUM

Crin  
Familia: Liliaceae
Aspect: Ierbos
Perioada de inflorire: Vara
Expunere: Plin soare
Udare: Medie

Crinii au flori de diferite culori: de la alb la galben, la portocaliu, la roz, la rosu, avand petalele indoite sau rasucite si frunzele subtiri. Se deosebesc doua tipuri de Lilium: cele care fac radacini doar de la baza bulbului si cele care -pe langa acestea - radacini care pornesc de la baza unui rizom aflat deasupra bulbului. Au nevoie de soare, dar trebuie feriti de curentii de aer.

Cultivare: dificultate medie. Se poate planta primavara sau toamna. Speciile care au radacini din bulb se planteaza la 10-15 cm adancime, iar celalalte la 25 cm. Aceasta se face prin asezarea unui bulb intr-un compost special alcatuit din humus maruntit, frunze putrezite si nisip fin. Se aseaza un stat de cioburi sau nisip fin la baza vasului in care se planteaza florile. Se uda din abundenta, iar dupa aparitia primilor muguri se adauga un ingrsamant lichid, dar doar jumatate din cantitatea recomndata pe ambalaj.

Reproducere: Se realizeaza prin divizarea tufelor, prin solzi sau seminte. Divizarea tufelor se face in octombrie sau in martie si se planteaza cum s-a vazut mai sus. In cazul radacinilor combinate, bulbii trebuie despartiti la inceputul toamnei, plantati la 4-45 cm adancime, feriti de caldura, in vase de 15 cm. A doua metoda este mai complicata. Solzii se introduc intr-un compost format din nisip si turba numai cu jumatate din lungimea acestuia. Semintele se raspandesc in rasadnite, intr-un compost din nisip fin si turba. Se acopera cu un strat de nisip, se uda putin si se aseaza ntr-un loc racoros.

Pericole: O dozare defectuasa a apei poate duce la deteriorarea starii bulbilor si chiar distrugerea lor. Crinii sunt atacati de coleoptere din genul Criogenas, care pot fi distruse prin insecticide de contact.

Specii si soiuri: Lilium bulbiferum, Lilium candidum, Lilium canadense, Lilium mrtagon, Lilium pardalinum, Lilium pyrenaicum, Lilium specoisum, Lilium tigrinum sau Lilium lancifolium.  

Vrei ca, anul viitor, gradina ta sa fie o adevarata oaza de frumusete? Acum este momentul sa te gindesti la florile si pomii ornamentali pe care ti-i doresti. Toamna este cea mai buna perioada a anului pentru a planta, de exemplu, lalele, narcise si zambile, lacramioare sau diverse tipuri de flori bienale, spun specialistii. In lunile care urmeaza, mai precis dupa caderea frunzelor, este momentul pentru a planta trandafiri. Cei care au plantat trandafirii anii trecuti nu trebuie sa uite de musuroirea la baza a tulpinilor. In categoria plantelor bienale care se planteaza toamna, dupa ce au stat in rasaduri peste vara, intra: 
- panselutele care infloresc in special in lunile martie-aprilie-mai. Pot inflori si tirziu toamna, dupa ce au fost puse in gradina. 
- garoafa turceasca infloreste in a doua parte a primaverii; 
- paraluta are florile asemanatoare cu niste crizanteme in miniatura, infloreste din belsug primavara si numai sporadic in perioada verii; 
- micsunica are florile placut parfumate, infloreste primavara devreme daca este plantata corespunzator, intr-un loc cu multa lumina si sol usor calcaros; 
- clopotelul infloreste la inceputul verii si creste foarte bine in anii cu primaveri lungi si racoroase. 
Pentru ca operatiunea de plantare sa aiba succes, specialistii recomanda ca pamintul sa fie udat cu o zi sau doua inainte si bine maruntit. Pamintul se uda din nou dupa ce floarea a fost sadita. Se recomanda ca plantarea sadurilor sa se faca intr-o zi noroasa.

Ingrijirea plantelor la ghiveci

Dupa cumparare este nevoie de o perioada de acomodare de circa doua saptamani, dupa care este necesara replantarea.

Plantele din comert sunt expuse si vandute in ghivece dintr-un material plastic foarte usor, numite “ghivece de transport”; acestea contin un pamant afanat si sarac in substante nutritive care ii ajung plantei doar pentru cateva saptamani; nu este indicata pastrarea pentru o perioada lunga in aceste ghivece. 

Noul ghiveci nu trebuie sa fie mult mai mare; acesta se alege in functie de dimensiunile plantei si ale radacinii. 

Pamantul pentru flori se gaseste in comert, in diverse sortimente, adaptate din punct de vedere al substantelor nutritive pentru diferite specii de plante. Din acest motiv trebuiesc citite cu atentie instructiunile de pe ambalaj, pentru a va asigura ca oferiti plantei pamantul de care are nevoie. 

La replantare, se taie putin radacinile plantei si se inlatura mai ales partile vatamate, daca este cazul. 

Pentru asigurarea drenajului apei, pe fundul noului ghiveci se aseaza un strat de pietris sau nisip, peste acestea un strat de 3-4 cm de pamant nou, se aseaza planta in ghiveci, se completeaza cu pamant, in jurul radacinii se preseaza putin pentru un mai bun contact cu pamantul, dupa care se uda.

Planta trebuie asezata intr-un loc cat mai luminos. 

Periodic se face fertilizarea cu substante lichide diluate in apa sau cu bastonase ori granule; concentratia este specificata pe ambalajul acestora, perioada dintre fertilizari variind de la o specie la alta. 

La orice semn de boala trebuie sa apelati la o fitofarmacie. 

Temperatura optima de pastrare a plantelor este de 18 – 20 grade C, pe cat posibil constanta. Este contraindicata amplasarea langa surse de frig sau de caldura excesive. 

Apa folosita pentru udarea plantelor trebuie sa fie decantata, iar cantitatea acesteia trebuie sa fie suficienta doar pentru umezirea pamantului; o cantitate excesiva de apa este daunatoare.